In fiecare dimineata ma uit in oglinda si imi spun ca ar fi cazul sa imi cumpar o crema de ochi. Nu de alta, dar am 28 de ani… Si ar fi bine sa previn ridurile. Mai sunt unii rautaciosi care spun ca daca ma supar sau ma incrunt fac riduri.
In fiecare dimineata, ma uit atent la mine, cea din oglinda si o intreb daca a dormit bine si daca poate duce la capat ziua ce tocmai a inceput. Mai mereu, Eu, cea din oglinda, spun ca nu mai pot, ca vreau un concediu de 2-3 zile in care sa dorm si eu pana la un 8-9, dar mai ales sa rad, rasul aceela copios, de te doare burta si te asezi in fund in mijlocul camerei.
Si da, sunt frustrata. Sunt NEEEEEEEEE la puterea en. Dar sa ma fac si inteleasa…. Ne-dormita, ne-multumita financiar, gresesc ne-intentionat profesional, ne-glijata sentimental de familie, ne-satisfacuta sexual (vinovatul sa ridice doua degete). Stiu ca este loc de mai bine, dar momentan sunt impotmolita intr-un noroi psiho-social de nu ma scoate decat macaraua…
Mi-am pierdut dorinta de a merge inainte. Incep sa nu o mai suport pe Eu din oglinda de dimineata. In schimb, o ador pe Eu cea de seara. Zeita mea personala, pe care o admir. Ea este cea care a reusit sa termine programul de munca, sa junga acasa fara incidente in autobuzul bucurestean…. Dar cel mai important, a reusit sa o invinga pe Eu de dimineata. Tot zeita mea, este cea care va duce dorul. Noi, adica, eu, Eu cea de dimineata, Zeita mea si Ianna va cerem scuze de faptul ca nu am mai scris de mult. Am fost demotivata si de faptul sa Domnul Roz nu a mai postat ceva. Cu aceasta ocazie, il provoc sa imi scrie un text cu dedicatie.
Cam atat sunt in stare sa astern pe tableta… Ne reintalnim pe grup sau pe mail daca doriti sa conversam.
