Dragilor, am să vă povestesc acum prin ce tensiuni am trecut eu de la începutul sarcinii şi până la final.
Eram spre sfârşitul unei serii mari de probleme şi am ajuns şi eu de urgenţă la dentist. Numai de plăcere nu ajung eu şi sunt sigură că nu sunt singura. Radiografie, tratament, antibiotic pentru infecţie. „Vizite” repetate aproximativ două săptămâni. Tratament cu antibiotic capsule pentru infecția de la nivelul gingiei. Tratament cu antibiotic lichid pentru infecția din interiorul dintelui masacrat de carie și puroi. Miros groaznic pricinuit de pilirea cariei, dar și din cauza „aerisirii” infecției. Tremuram toată la auzul frezei și respiram ușurată când închideam în urma mea ușa cabinetului.
La scurt timp urmează o gripă soră cu pneumonia. ASUMAT, am decis să fac sex cu prietenul neprotejat, în ideea de a mă încălzii şi totodată a mă trata cât mai natural. Eu conştientă de o viitoare sarcină, el conştient că poate lua acel virus păcătos de la mine. Din fericire a fost numai prima variantă, adică SARCINA.
În momentul în care s-a confirmat sarcina, au început gândurile:
Când am făcut radiografia?
Când am luat ultima dată antibiotic?
Oare de câte ori trebuie să mă înţep pentru analize?(Cu această ocazie am dezvoltat o fobie de ace rudă cu atacurile de epilepsie. Numai eu pot face din țânțar armăsar 😛 )
Oare mai am infecţia urinară (căpătată la ultimul loc de muncă)?
Cu spaimă în suflet, mă programez la prima serie de analize. Pe rezultate îmi ies Gardnerella vaginalis şi infecţie urinară. Nu auzisem în viaţa mea de Gardnerella vaginalis iar informaţiile găsite atunci îmi spuneau că este mai gravă şi mai „urâtă” decât Candida pe care o cunoşteam foarte bine ca rezultat al tratamentelor cu antibiotice.
Încep să mă panichez şi să mă întreb cu ce am greşit, cum să îi explic iubitului (căci atunci nu eram căsătoriţi) şi cum naiba se tratează porcăria asta în sarcină?!
Ştiu că am sunat o cunoştinţă care este asistentă la o grădiniţă. Mi-a spus ea câteva cuvinte, dar îmi intrau pe o ureche şi ieşeau pe alta. Acum nu îmi amintesc nimic din acea discuţie, dar astăzi ştiu ce înseamnă Gardnerella vaginalis.
– Este o bacterie tipică, ce cauzează infecţia vaginală, denumită vaginită bacteriană.
– Produce o secreţie vaginală de culoare gălbuie sau gri, cu miros urât.
– Apare la femeile active sexual, dar nu afectează sexul masculin.
– Apare atunci când echilibrul dintre bacteriile „bune” care protejează vaginul şi cele „rele” este tulburat.
Cauzele şi simptomele sunt mult mai diversificate decât am crezut eu în acel moment. Cele mai relevante cauze sunt următoarele:
- În timpul actului sexual se poate întâmpla să apară un dezechilibru bacterian.
- Dispozitive intrauterine ( Sterilet).
- Duşuri excesive.
- Apare frecvent la femeile gravide, din cauza schimbării acidităţii vaginale.
În acest moment vaginita bacteriană (Gardnerella vaginalis) încă nu este disecată şi înţeleasă în totalitate. Deşi nu este afectată partea masculină, este recomandat să se evite relaţiile sexuale cu mai mulţi parteneri.
Pe partea de simptome pentru depistarea Gardnerella vaginalis avem următoarele:
- Mirosul specific, înţepător;
- Secreţie vaginală de culoare gălbuie sau gri;
- Mâncărimi sau iritaţii la nivelul vulvei;
- Senzaţia de arsură la urinat;
- Durere în timpul actului sexual;
- Sângerări ocazionale.
Dacă sunteţi depistate cu această infecţie, este recomandat să evitaţi zahărul, alcoolul, ciocolata şi brânza. Acestea sunt ca o hrană pentru „bacteriile rele” din vagin.
Pe partea de tratament nu pot să mă pronunţ. Fiecare persoană este unică şi necesită îngrijiri adecvate. Apelaţi cu încredere la un doctor când aveţi confirmat diagnosticul.
Dacă aveţi o simplă bănuială, puteţi să efectuaţi acasă, la serviciu sau unde vă aflaţi voi un test rapid de la Veneris.
Prospectul îl găseşti AICI.
Am să pun şi prezentarea video pentru o mai bună înţelegere a procedurii.
Acest test vă dă răspunsul în 15 minute la întrebările voastre „usturătoare”.
Continuând povestea mea, vreau să vă spun că am dus „pe picioare” toată sarcina această bacterie nenorocită.
Doamna doctor care mi-a urmărit sarcina, deşi îmi dăduse tratament(și vitamine pentru protejarea părului, pieli, dinților și a unghiilor), mi-a spus că este unul din motivele pentru care este posibil să facem cezariană. Mă aştepta la capătul a minim 34 de săptămâni, dar o enterocolită nepoftită a dat calculele noastre peste cap.
Pe durata celor 33 de săptămâni de sarcină (după calculele doamnei doctor, nu ale mele, căci mie îmi ieşeau cu indulgenţă 31 (calculând fix din ziua cu sexul neprotejat), am trăit intens fiecare nouă senzaţie. Fiecare arsură, disconfort, gaze, greţuri, lipsa poftei de mâncare, regimul alimentar pe baza rezultatelor din analize, toate au contribuit la amplificarea trăirilor mele.
Mereu mă gândeam că sufăr de o boală ruşinoasă şi că este posibil să o transmit copiilor mei la naştere. Când eram întrebată de către familie şi cunoştinţe ce rezultate am la analize, nu făceam decât să omit partea cu Gardnerella vaginalis, antibioticele luate înainte şi pe timpul sarcinii şi de radiografia dentară făcută în săptămâna 1-2 de sarcină, după calculele mele.
Ca un fapt divers, pe timpul sarcinii nu am mai avut neplăceri cu dantura și nici câteva luni după naștere, atât timp cât am luat vitamine. Însă acum, la 2 ani de la naștere au început să apara iar problemele și în ritm altert… ☹
Alte afecţiuni intime care pot apărea în timpul şi după sarcină sunt candidoza, trichomoniaza şi infecţiile urinare.
Acum, sincer să vă spun, nu ştiu când a dispărut „bacteria rea” din corpul meu. Cert este că am fost mult prea preocupată cu creşterea copiilor și am ignorat și dantura. Acum sunt “client fidel” celui mai apropiat cabinet dentist găsit în zonă.
Voi ce peripeţii aţi avut pe timpul sarcinii?
Descoperă mai multe la de la sex la dragoste
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Ai avut o sarcină cu peripeții, dar bine că s-a terminat cu bine! Au trecut ani buni de când am născut, însă pe parcursul sarcinii nu am avut probleme, exceptând senzațiile de arsură sau umflarea picioarelor din ultimul trimestru de sarcină.
Picioarele nici nu le-am simțit pe sarcina. Cred că nu erau acolo ????
Orice sarcina presupune cateva mici probleme, e bine ca le-ai putut rezolva usor.
🙂
Ai fost curajoasa, slava Domnului ca nu a fost chiar atât de grav și ai reușit sa duci sarcina la capăt și sa ai doi copii minunați!
Multumesc 🙂