Copilul învață din anturaj tot ce vrea în legătură cu subiectul sex

     Când îţi lipseşte ceva şi ai neapărată nevoie de acel ceva, te apuci şi cauţi. Cauţi şi cauţi şi cauţi… până găseşti în cel mai nefericit caz un substitut. Ar fi mai uşor dacă cineva, de bună voie, ar discuta liber cu cei interesaţi. Dar nu, nu este voie. „Mai bine lasă şcoala să îşi facă treaba. Până se însoară învaţă el!”

De câte ori aţi auzit aceste cuvinte? De câte ori v-aţi simţit ruşinat din cauza lipsei de informaţii? Dar câte şocuri aţi avut când aţi prins din zbor câteva informaţii şi nu ştiaţi cum să vi le explicaţi? Menstruaţie şi sângerare la primul raport sexual. Durere şi crampe sexuale. Masturbare şi orbire?
Asocieri ciudate, dar totuşi, fiecare în parte nu au legătură una cu alta. Asta a aflat pe pielea lui bloggerul Alex Popa .Vă invit să citiţi rândurile următoare şi  să ne spuneţi ce întâmplări aţi avut voi legat de căutarea de informaţii sexuale.

Eu şi educaţia sexuală

     Salut! Cândva, prin străfundurile istoriei, pe când eram eu copil, educația era mult mai bine făcută decât ce se întâmplă în ziua de azi, iar aici mă refer în primul rând la ”cei 7 ani de acasă” și apoi la educația din școli, desigur.
În ceea ce privește educația sexuală însă, lucrurile erau exact pe dos, ”tabu” este un cuvânt indulgent din punctul meu de vedere.

O scurtă istorie (subiectivă)

De-a lungul istoriei statul a încercat întotdeauna să reglementeze până și cele mai intime aspecte ale vieții cetățenilor asupra cărora orânduia legile.

     În ceea ce privește sexualitatea sa, impunerile asupra omului veneau dintr-o altă sursă însă. Percepute ca fiind de natură spirituală, activitățile de acest tip erau în trecut dar mai sunt și în prezent (în multe familii), orânduite de doctrine religioase și sau alt tip de doctrine.

    Când eram eu copil, bunul simț cerea ca subiectele ce includeau într-un fel sau altul ideea de sex, să fie discutate într-un cadru mai intim. Intim însemnând cel mult cu unul dintre membrii familiei apropiate, în cazul meu cu mama. Fiind băiat, îmi era destul de dificil să o abordez pe mama cu astfel de teme dacă nu eram forțat de împrejurări.

Punctul meu de vedere (subiectiv)

Nu, nu am primit o educație sexuală în familie iar chestia cu ”barza” nu am crezut-o niciodată. Lucrurile din păcate erau privite cu mult mai multă ”grijă” în societatea de atunci decât sunt privite azi.
Conceptul că odată deschis un subiect pe o temă privitoare la sex, copilul va deveni curios și deci va încerca să pună în practică ceea ce a învățat, predomina în mintea oamenilor într-o mai mare măsură ca în ziua de azi. Acest lucru făcea ca oamenii să fie în mare măsură închiși la minte și să lase în mâinile ”celor abilitați” (educatori și profesori), subiectele de acest gen.
Sigur, în școli exista educație sexuală, dar după părerea mea era prea târziu. Educația în școli este și ea tributară ideii că, copilul trebuie să fie pregătit pentru a asimila idei de acest fel. Ideea pregătirii copilului se naște și ea tot din religie.

Reality check

Problema este că până ajunge să discute despre sex în cadrul școlar, copilul învață din anturaj tot ce vrea în legătură cu subiectul sex.
Spre exemplu, aveam în jur de 6-7 ani și am aflat despre masturbare. Copil fiind, cu mintea curioasă și dornic de a fi umplută, am încercat și eu, în bucătărie pe fotoliu (da, aveam fotoliu în bucătărie).
Opplahup, m-a prins mama. Nașpa!

Educație a la mama

Fără să mă certe, mama mi-a spus că nu e bine ce fac și că ar fi bine să nu mai fac pentru că voi orbi în caz contrar.
Această atitudine și această explicație este un no-no categoric din punctul meu de vedere. Nu numai că nu a reușit să mă convingă dar a recurs la o minciună, lucru care mi-a scăzut semnificativ încrederea în ea. Nu, mama nu era vreo încuiată la minte și nici o persoană religioasă, dar mentalitatea acelor timpuri dicta asupra ei.
O cu totul altă atitudine aveam să experimentez din partea unui prieten câteva săptămâni mai târziu. Interesat de subiect bineînțeles că am continuat cercetările.

     Cu ceva vreme în urmă auzisem despre o fată care își pierduse virginitatea și aflasem totodată că îi cursese sânge (doah!), lucru care îmi stăruia în minte.
Așa se face că într-o zi, câțiva din gașcă (da, la 7 ani eram copil de trupă), au decis să mergem la plajă. Problema era că sora mea mai mare era la ”ziua cu pricina” și nu a vrut să meargă. Când ne-am întors, am aflat și eu motivul, lucru care m-a tulburat din cauza a ceea ce știam eu despre sânge și zona respectivă. Atunci un prieten mai mare, m-a luat de-o parte și mi-a explicat cum stau lucrurile cu menstruația.

     Așadar, educația sexuală este impusă de societate, dar oamenii în genere sunt mai deschiși ca aceasta să se facă în școli însă mai reticenți atunci când vine vorba de vârsta la care aceasta să aibă loc. De aceea copil fiind am găsit informația pe care o căutam în altă parte decât în familie.
Mai sus am spus că lucrurile stau diferit azi de cum stăteau cu câțiva zeci de ani în urmă. Well, este interesant faptul că oamenii nu sunt cu mult mai deschiși la minte azi la a-și lăsa progeniturile să învețe despre sex, ci mai degrabă la a plasa răspunderea în sarcina altcuiva (profesori etc.).
Tabuurile din trecut își fac încă simțită prezența (vedeți BOR vs gays), iar oamenii încă susțin ideea că educația sexuală ar trebui să se facă în școli. Așadar chiar și în ziua de azi sunt rare situațiile de ”educație sexuală primită acasă”.
Când vorbim de educația de acasă, vorbim în primul rând de primii 7 ani de viață ai copilului. Aici ideile și principiile care i se insuflă acestuia sunt cruciale. După aceea, copilul se integrează în societate iar aceasta (școala în principal), îl strică.

     Educația sexuală mi-au făcut-o prietenii și anturajul, dar toată viața am fost autodidact. Acest lucru înseamnă că mi-am format propriile idei cu privire la sex pe baza unei gândiri aș spune empirice. Da, mi-am descoperit sexualitatea înainte de 7 ani. Acum 30 de ani lucrurile stăteau diferit în ceea ce privește distribuirea informației, dar sincer să fiu, am fost un copil precoce din acest punct de vedere.
Sunt încă curios. Pe-atunci eram ”ăla care a omorât pisica” din acest punct de vedere. Prietenii mi-au fost mai aproape ca familia în dezvoltarea unei idei corecte și concrete cu privire la sex.
Consider educația sexuală ca fiind cel mai important lucru în educația unui copil iar părinții sunt responsabili în totalitate pentru ceea ce gândesc copii lor în această privință. Consider de asemenea că suntem exact rezultatul opiniei noastre cu privire la sex, am spus asta de n ori (la mine pe blog), iar această opinie ne influențează absolut toate deciziile în viață. Părinții ar trebui să înceapă încă de timpuriu educația sexuală a copiilor lor și să evite să le refuze acestora informații relevante.
Părinți fiți responsabili față de viitorul copiilor voştri!
Succes!

Alex Popă
www.alex-popa.ro