Gust post

Sexul este mult prea important pentru a fi tratat cu răceală!

     Deşi este sănătos, tratează răceli sau dureri de cap, multă lume îl critică. Îl blamează. Îl asociază cu moravuri uşoare sau cu scopuri ascunse. Cu toate acestea, sexul produce la propriu copii doriţi, iubiţi şi educaţi ce ajung valori naţionale sau embleme ale civilizaţiei.

Din păcate, tot din sex rezultă multă nefericire, boli, copii mulţi şi needucaţi potrivit.
În România încă se evită educaţia sexuală, cel puţin cea făcută legal. Başca, am auzit cum că în Parlament s-ar discuta chiar interzicerea ei cu desăvârşire. Vorba cântecului: ţara te vrea prost ☹

     Îmi aduc aminte şi acum de momentele mele pline de “de ce-uri” când mama îmi spunea că nu este treaba mea X chestie, ci este de oameni mari. Dar nici când am crescut nu a îndrăznit să îmi spună ceva.

Aş vrea să conştientizeze fiecare părinte sau bunic în parte cât de important este sexul şi educaţia sexuală. Începută de timpuriu, dă rezultate bune. Nu trebuie să fie curs complet cu parte de practică, dar uneori 3 minute fac minuni.

     Invitata mea de azi este Cristina. Mama, bloggeriță si un fost copil ce a citit un tratat de ginecologie pentru că avea nevoie de răspunsuri concrete si bine documentate. Textul Cristinei este ultimul din Campania mea despre educaţie sexuală. Desi am abordat persoane tupeiste/bloggeri generaliști/oameni cu minte deschisă, încă mă lovesc de acest bloc de timiditate/jenă/șoc. Intenţionez să caut și în tabăra adversă, adică adolescenți și tineri. Oare ei vor avea mai mult noroc cu educaţia sexuală? Sau curiozitatea lor merge în altă direcţie? Până la noi direcţii în Campania mea, vă las să faceţi cunoştinţă cu Cristina și a ei pagină dragă. 

Sexul l-am descoperit, prima oară, în cărți, apoi în poze și abia târziu pe pielea mea

Cristina Ologeanu scrie despre sex si sexualitateBună. Sunt Cristina și nu am știut ce înseamnă sex până nu am citit, pe furiș ”Povestea poveștilor” de Ion Creangă și un manual de… ginecologie. Deja aveam buletin când le-am citit.

Despre sex, organe sexuale și combinațiile ce pot fi făcute cu ele am aflat din cărți. Apoi, mult mult mai târziu, pe pielea mea.

Nu-mi amintesc să fi avut discuții cu părinţii sau cu sora mea mai mare pe tema sexului. Nu știu să-mi fi spus cineva din familie cum se fac copiii. Singurul cuvânt pe care l-am auzit de la mama a fost ”ciclu”, despre care mi-a spus doar atât: va curge sânge ”pe acolo, pe jos”, să nu mă tem, să vin la ea să îi cer vată să pun în chiloței. Atât. Ah, a mai fost ceva: mi-a zis să nu las băieții să mă atingă pe sâni sau ”acolo, jos”.

La noi în casă sexul era interzis. Discuțiile, pronunțarea cuvântului. Țin minte că am întrebat, odată, cu tupeu, de ce nu trebuie să las băieții să mă atingă. Aveam 12 ani. ”Vezi-ți tu de treaba ta și nu te băga în discuțiile astea de oameni mari. Tu doar fă ce îți zicem noi”. Nu am mai întrebat nimic. Nici pe părinți, nici pe sora mea.

     Am crescut printre băieți. În loc de pieptănat, îmbrăcat și dezbrăcat păpușile, preferam să bat mingea pe maidan, să alerg, să mă bat, să mă tăvălesc pe jos, prin tranșee imaginare. Eram singura fată dintre băieți. Băieți care proveneau din fel de fel de familii. Băieți de la care am aflat și că păsărica mea, când voi crește, se va numi altfel și că va avea păr creț. La fel și cocoșelul lor. Să tot fi avut 11 sau 12 ani când am rostit prima oară cuvintele cu P. Organele sexuale ale bărbaților și ale femeilor. Nu păsărică și puțică! Ci alea mari, de adult! Mi se părea că eram interesantă când le foloseam. Aveam, așa, un sentiment că eram un adult și că eram mai tare decât cei din jurul meu, care se rușinau la auzul lor. Eu le rosteam, dar nu știam ce se face cu ele, la ce sunt bune și ce iese din combinarea lor.

     La finele clasei a 8-a, am pus mâna pe ”Povestea poveștilor”, apoi, curiozitatea mea a crescut. Am căutat tot felul de cărți despre sex. Voiam să știu ce și cum, dar îmi era rușine să întreb. Acasă, clar, era un subiect tabu. Să discut cu băieții pe tema asta era… rușinos. Deja eram la o vârstă la care unii dintre ei deja mișcaseră ceva mai mult: nu mai erau la faza ținutului de mână și a pupatului pe obraz. Eu eram neatinsă, căci eram bine dresată de acasă și nu lăsam pe nimeni să mă atingă. Ar fi venit Apocalipsa dacă mă lăsam atinsă.

     Pe la 16 ani am pus mâna pe un fel de manual de ginecologie. Unul în care era descrisă dotarea mea. Avea și poze. Am citit-o pe ascuns, o țineam dosită în șifonier, ca nu cumva să o găsească mama. Tot pe la 16 ani am aflat de la o fată experimentată din gașcă despre sex, poziții, despre cât de nasol se simte cu prezervativ și… cât de mișto e s-o faci la liber. Apoi, fata a dispărut din zonă. Am aflat că a rămas gravidă. Deci, not cool fără prezervativ!

     Pe vremea aceea, primeam o serie de informații eronate. Aflam despre sex din gură în gură. Nimeni nu știa de riscuri, nimeni nu vorbea și de partea emoțională. Doar de contactul în sine. Acum, ca adult și ca mamă, văd cu alți ochi treaba asta cu sexul. Mi-am propus să îi spun copilului meu tot ce vrea să știe pe tema asta. Mi-am propus să nu o las să afle ”pe ascuns”, ca mine. Nu vreau ca ea să simtă că a discuta despre sex este o rușine. Nu vreau să crească crezând că sexul e ceva rău, ceva de care trebuie să te rușinezi. De altfel, ea a știut dintotdeauna că nu barza aduce copiii. Ea a văzut tăietura mea de pe burtă și știe că aceea este operația de cezariană, că doctorul m-a tăiat acolo pentru a o scoate pe ea din burta mea. Ea știe că a ajuns în burta mea pentru că mami și tati și-au dorit foarte mult un copil. Nu a întrebat cum a ajuns, efectiv, în burtă. Nici noi nu am forțat nota, să-i oferim informații nesolicitate. Când va cere informația, i-o vom oferi, ținând cont de vârsta și de puterea ei de procesare a informațiilor.

     Sexul este mult prea important pentru a fi tratat cu răceală! Copiii au nevoie să știe că pot avea încredere în părinți și că pot discuta cu ei pe orice subiect, fără ca, apoi, părintele să îi facă capul calendar (scuzați cacofonia). Sexul nu este doar despre contactul fizic. Cel puțin așa cred eu. Este vorba și despre sentimente.

     Fetei mele îi voi transmite că viața sexuală trebuie începută nu pentru că așa e la modă, că au făcut-o toate colegele de clasă. Ci, o poate face atunci când se simte ea pregătită sufleteşte, atunci când își dorește să facă acest lucru cu un anumit băiat. Așa cum am făcut și eu, deși la o vârstă înaintată. Poate face prima oară sex pentru că i se cere asta, nu pentru că așa crede că îl va face să rămână cu ea pe cel de care se va îndrăgosti.

     Viața sexuală este despre iubire și respect, în același timp. Da, este și despre descoperire, cel puțin la început. Este și curiozitate. Dar, totodată, și o mare responsabilitate. Motiv pentru care trebuie făcut cu cap. Cu capul de sus, ăla unde stă creierul.

S-ar putea să-ți placă și...

2 comentarii

  1. Ce parere ti-ai dori sa am ? Nu cred ca doresti sa o afli pe a mea.

    1. Ba da. Macar asa discut si eu cu cei care au curaj sa vorbeasca.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.