Călin, File de Fimoză (5)

Cu chipul alb şi vizibil jenat, Călin se aşează pe scaun. Caută privirea doctorului şi parcă îi transmite semnale SOS prin clipiri repetate vrând să îi spună să pregătească un cocktail medicamentos pe bază de somnifere pentru finita mult prea entuziasmată de lângă el.

Preventiv îşi pune mâinile în formă de scut deasupra zonei operate. Cel puţin aşa crede el că Bita nu va mai avea acces acolo. Minte de copil, ce să îi faci. Numai cei mici merg pe ideea de “buba mea, nu pui mâna pe ea!” Dar cine credeţi că schimbă cu chiu, cu vai pansamentul acelui penis operat?!

Revenind în cabinet, doctorul îi spune că totul este bine şi neapărat să revină la controale, mai ales că zona este delicată şi totuşi trebuie folosită zilnic la urinat. Cu indicaţiile de întreţinere, cu recomandările de repaus la pat cel puţin în ziua intervenţiei şi aproximativ o lună să nu ridice greutăţi, pleacă spre casa Bitei.

Taxiu, vreme mohorâtă, decembrie cu iz de toamnă târzie. A… mai era şi mama (lui Călin) prin preajmă… Cu o privire de căprioară rănită îşi ia adio de la “puiul mami” cu lacrimi în ochi. Cu siguranţă credea că Bita odată ajunsă acasă va sări în pula lu fiesu ca să îi testeze rezistenţa până îi dispare anestezia… Ei bine, Bita avea ceva gânduri, dar şi le reprogramase după Anul Nou, când expira atenţionarea de avariere iremediabilă a penisului operat.

Dacă ar fi ştiut săraca ce înseamnă să oblojeşti un penis supărat… nu ar mai fi făcut acte de caritate, ci ar fi cerut bani pentru cazare, masă şi nervi făcuţi permanent.

VA URMA!!!!