Ana a primit educație sexuală acasă

Educația sexuală se face acasă?

     Da! Acesta a fost răspunsul ferm al Anei, pe numele ei întreg Ana Maria Ivan, sau Zâna Scutecel,  cum este cunoscuta.

     Mămică târănă și frumoasă, activă în zona blogosferică dar și în partea de lucru manual, Ana este un exemplu de urmat. Sfaturi bune, vorbire plăcută și atitudine pozitivă sunt înrădăcinate bine în personalitatea ei. Dar oare de unde vin toate acestea? Vă las pe voi să descoperiți cine și cum a povățuit-o pe Anuța noastră.

     Eu sunt Ana aka Zâna Scutecel de un an și câteva luni.
Educația sexuală este unul dintre subiectele sensibile despre care mulți preferă să nu scrie deloc, iar alții din contră preferă să o facă cu o tentă de „revistă”.

     Am aflat despre cum se fac copiii de la mama. La 4 ani mi-a spus că a rămas însărcinată cu mine mâncând semințe de măr, iar la nici o săptămână devoram mere la greu cu tot cu semințe firesc, căci vroiam și eu un bebe. Tot atunci știam de „floricică” și „cuc”.
Pe la 8 ani mama mi-a spus cum se numesc anatomic organele sexuale într-o discuție despre școală și anatomie.

     Mai târziu, în jur de 12 ani am aflat mai multe despre cum se fac copiii, sex, protecție, folosirea prezervativului, anticoncepţionale și menstruaţie tot de la mamă. Tot atunci mi-a vorbit de băieți, primul sărut și cum sexul este implică responsabilitate dar și iubire, altfel totul va trece fără vreo însemnătate.

     La 18 ani când am aflat ce înseamnă sexul, mamă a fost prima căreia i-am spus. M-a întrebat dacă mi-a plăcut și dacă m-am protejat.
Cam toate articolele spun că dacă un părinte procedează cum a făcut mamă cu mine, copilul se va simți mințit și înșelat și nu va mai avea încredere în părinții săi.
Adevărul? O relație bazată pe iubire și încredere între copil și părinte nu se distruge așa ușor. Eu nu m-am simțit niciodată minţită de mamă.
Discuțiile despre sex și denumirea părților anatomice trebuie avute în funcție de vârsta copilului și în cuvinte pe care acesta le înțelege.

     Am o fetiță de 3 ani căreia îi explic că nimeni nu trebuie să o atingă (nu doar în părțile intime, ci și pe mână, obraz, gură) în afară de părinți, iar părțile intime îi sunt atinse la băiță doar de mami, tati și bunica. Atât.

     Nu folosesc la 3 ani denumirea anatomică, dar dacă m-ar întreba (pentru că ar afla din altă parte) nu aș minţit-o. I-aș spune că așa cum pe ea o cheamă Maria iar eu o alint și în alte feluri, același lucru se întâmplă și cu părțile intime. Nu știu de ce, dar sunt convinsă că nu se va simți mințită.

     Despre sex vom vorbi atunci când va veni momentul în funcție de cât de curioasă va fi. Mulţi copii află de la grădiniță sau din parc. De ce? Sunt copiii care află de la prieteni, rude mai mari și nu au curajul să își întrebe părinții pentru că nu au o relație cu aceștia deschisă, devenind astfel un subiect tabu.

     Cred că părinții ar trebui să fie deschiși cu copiii lor și să înceapă discuțiile despre sex în funcție de personalitatea copilului său așa cum consideră că este mai bine.
Nu cred că există o anumită vârstă pentru când trebuie să deschidem acest subiect cu ei. Cred că ține de moment și mai ales de copil. Sunt copii mai curioși ca alții, copii timizi sau copii care pur și simplu nu sunt interesați de subiect. Nu toți copiii sunt la fel, nu îi tratați la fel după un tipar anume!

    Pentru a putea vorbi cu ei despre acest subiect părinții trebuie să aibă o relație apropiată cu copilul lor, bazată pe comunicare și sinceritate dar și multă iubire și înțelegere. O astfel de relație se clădește încă de la naştere și pe parcursul anilor se sudează prin timp de calitate petrecut împreună.

     Faceţi-vă timp să vorbiți cu ei zilnic despre ce fac ei, aflați ce nedumeriri au, ce subiecte se discută la grădiniță, fiți în contact cu ei cât mai devreme și cât mai mult.
Dacă nu aveți timp și răbdare să îl ascultați la 3 ani, el nu va avea încredere să vorbească cu voi la 12 ani.