Uncategorized

Să vorbim despre SEX?! Da… dar să nu știe nimeni!

Salutare,

Tonef Filip Georgiana

Astăzi am plăcerea de a aduce un specialist pentru a vă prezenta punctul lui de vedere în privința discuțiilor despre sex.

Specialistul meu este mamă, este tânără și mereu în formare. Dar să o las pe ea să se prezinte.

Vă așteptăm întrebările în comentarii 🙂

“Adolescenții de astăzi sunt mult mai deschiși cu privire la sexualitatea lor. Nu mai există rigorile sociale și pudoarea impusă de altă dată. Dar este, oare, acesta un lucru bun sau un lucru rău? Grațiela Vlad este numele meu, sunt consilier de dezvoltare personală și trainer, lucrez cu adolescenții și nu de puține ori am fost nevoiți să abordăm acest subiect atât de important: sexul.

Înainte de toate mulțumesc gazdei mele, Irina, care m-a provocat să povestesc puțin despre curiozitățile tinerilor legate de sex, corp și viață sexuală, despre miturile lor și reacțiile primite.

Vor tinerii să vorbească despre SEX?

Aș porni de aici: Da, oricât ar fi de rușinos subiectul, tinerii cu care am lucrat s-au arătat extrem de dornici să afle cât mai multe despre viață (asta implicând viața sexuală). Nu mai e ca pe vremea noastră când singurele surse de informare erau bibliotecile și părinții. Acum este mult mai simplu: când au o curiozitate, ei intră pe net. Problema cu asta este, totuși, că informațiile din mediul online nu sunt neapărat credibile. Libertatea de exprimare a permis oricui să emită opinii, fapt ce crează foarte multă confuzie în rândul tinerilor.

Ce vreau să spun cu asta?

Mi s-a întâmplat de multe ori să fiu întrebată „până la urmă care este adevărul cu privire la…”. Și să știți că deși avem tendința (Noi, ăștia din generațiile mai vechi) să îi stigmatizăm pe tineri și să credem că se gândesc numai la sex și că nu au nimic în cap, realitatea este că foarte mulți dintre ei au o minte sclipitoare, o conștiință extraordinară și intenții cât mai bune. Sigur că există libertate, sigur că greșesc… sigur că vedem tinere de 15 ani cu copii. Dar asta a existat dintotdeauna, și de multe ori nu reprezintă o consecință a dezinformării, ci mai curând o alegere personală sau o consecință a unor relații psihologice nesănătoase cu… părinții!

Așa că pentru a răspunde întrebării inițiale: tinerii VOR și AU NEVOIE să vorbească despre SEX. Își doresc să facă asta. Îi calmează emoțional și îi ajută să se detensioneze… problema este că majoritatea NU pot face asta cu proprii părinți, pentru că le este frică, le este rușine și sunt destul de siguri că nu vor primi răspunsuri obiective.

Tinerii sunt foarte conștienți de sine și capabili de a lua decizii, din acest motiv preferă să vorbească cu un consilier. Nu vor ca informațiile pe care le primesc să fie rezultatul unei decizii pe care a luat-o deja altcineva pentru ei.

Exemplu: mama care spune NU este bine să îți începi viața sexuală până la 18 ani, fără să argumenteze. SAU argumentează prin „pentru că trebuie mai întâi să îți termini studiile și apoi să stai cu gândul la asta”. Nu zic ca argumentul este greșit, numai că nu are valoare pentru tânăr. El știe ce este corect și ce este greșit pentru sine, și chiar dacă nu o știe, vrea să afle singur, sau să i se ofere măcar ocazia de a analiza alternativele. Altfel apar frustrări, dialogul este întrerupt, apare un paravan de neîncredere… și toate aceste lucruri nu fac decât să atragă după sine consecințe neplăcute.

Realitatea este că mulți părinți nu au o educație sexuală foarte bine pusă la punct, tocmai pentru că provin dintr-o generație în care acesta era subiect tabu. Pentru că suntem o țară care se vrea tradiționalistă, crescută cu valori rupte din credința testamentară, în care „păcatul capital” a fost greșit interpretat ca fiind contactul sexual al primilor oameni (nu știu de unde și până unde mărul interzis  din pomul cunoașterii binelui și răului a fost cutumiar asociat sexulului)… s-a ajuns să se pună orice rău pe seama sexului.

Monogamia este ceva de lăudat și de apreciat. Respect enorm valorile bisericii. Dar realitatea este că suntem mamifere, iar poligamia este ceva firesc în rândul acestora. NU este sănătoasă dacă nu este controlată, dar nu este nici de blamat dacă apare ca o consecință a unor neînțelegeri de ordin social, emotional, psihologic, cognitiv, șamd.

Ce vreau să spun cu asta este că înainte de a ne grăbi să le spunem copiilor noștri de ce NU este bine să facă sex, am putea să discutăm despre ce este cu adevărat sexul (ca nevoie fiziologică, afectivă, șamd), despre nevoile lor emoționale, despre diferențele dintre bărbați și femei (încă o dată, la nivel fiziologic, fizionomic, afectiv, cognitiv – și aici deja vorbesc despre procesele cogniției și interpretări). Dar pentru a face asta avem nevoie de cunoștințe de medicină, psihologie… și de empatie.

Care sunt cele mai mari curiozități legate de corp și de sex?

Când vine vorba despre curiozități… aici pot spune că am fost puțin surprinsă. Ei știu anatomia de bază. Sunt copii deștepți. Au internetul pentru studiul anatomiei aparatului genital. Ba chiar am fost surprinsă de cunoștințele lor. Totuși, am întâlnit – mai ales în rândul băieților – frustrări raportate la mărimea penisului.

Pornhub-ul și toate celelalte resurse populare pe care le accesează îi învață că pentru a se satisfice pe deplin (și a-și satisfice partenera) trebuie să aibă un penis imens. Acesta este cel mai popular și mai frustrant mit în rândul tinerilor de gen masculin. Și le înțeleg frustrarea. Corespondentul feminin este cel al sânilor.

Pentru a demonta un astfel de mit am folosit o abordare „multidisciplinară”. Sigur că le-am explicat prima dată că tot ce văd ei în filmele porno este forțat (cu pompe, medicamente și alte tâmpenii). Apoi este important să definim plăcerea: pentru că dacă analizează reacțiile majorității actrițelor vor putea observa că se abțin să nu plângă, aflându-se în chinuri groaznice. Chiar este un documentar pe Netflix pe care îl recomand: Hot  Girls Wanted… în care se vede ce se întâmplă în spate.

Apoi vorbim despre partea fizică, propriu-zisă. Despre compatibilitatea organelor celor doi parteneri (pentru că este extrem de important să existe o compatibilitate fizionomică între ei).

Trecem și prin partea de emoții (consecințele emoționale ale unui contact cu un partener incompatibil inclusiv din punct de vedere fizic)… ca, în final să ajungem la boli. Iar aici este punctul în care încep fetele să aibă întrebări. Și bine fac că întreabă. Chiar mă îngrijorez dacă nu primesc feedback aici.

Deci, cele mai multe curiozități sunt despre bolile pe care le putem lua prin sex și despre eficiența metodelor contraceptive. Multă lume (nu doar tineri) crede că folosind prezervativul se protejează de boli. Din păcate eu sunt polițistul rău aici… care le vorbește despre virusuri… și despre cum acestora nu le pasă de o fâșie subțire de latex.

Ca să nu mai vorbesc despre utilizarea iresponsabilă a prezervativului.

Alte curiozități mai sunt legate de „perversiuni”. Aici se jenează mult, dar și când își face unul curaj, simt cum li se deschid ochișorii și urechiușele. Sunt tare drăgălași atunci când își imaginează că sexul anal sau oral sunt sigure. Da, nu poți face copii… dar te poți alege cu niște boli “de toată frumusețea” și cu răni la fel “de frumoase”.

Iar când le vorbesc despre boli și căi de transmitere… despre herpesul genital și alte minuni de genul… pot să îi văd cum se albesc pe jumătate.

Care sunt sursele ce alimentează curiozitățile sexuale ale copiilor?

Internetul este principala sursă de alimentare a curiozității. Așa cum spuneam, ei au acces atât la informație scrisă, cât și la materiale explicative. Apoi avem televiziunea care îi bombardează cu sexualitate. Publicitatea este mai explicită ca niciodată. Pe stradă oamenii sunt mai dezinhibați decât au fost.

Oricum, nu îi blamez că vor să știe. Ba, dimpotrivă: mă bucur ENORM când văd că vor să fie informați și că se deschid. Acolo suntem prieteni, nu îi judec, îi ajut să înțeleagă că tot ce gândesc ei este perfect normal. Este esențial să se simtă în siguranță și să știe că nu sunt defecți. Mai mult, scoțând la suprafață cele mai profunde gânduri și emoții reușim să le vindecăm, să le acceptăm și prevenim dureri.

Așadar, consider că este extrem de important să discutăm cu tinerii despre tot ce îi macină… dar înainte de asta avem noi, ca adulți, obligația de a ne documenta, de a fi obiectivi și a accepta și opinii mai puțin fixiste. Să tratezi sexul ca pe un subiect tabu nu este deloc sănătos. Chiar scriam despre asta în materialul meu de aici. Să te folosești de Dumnezeu pentru a-ți masca propriile insecurități, frici și frustrări… iar nu este sănătos (și aici recomand un alt documentar de pe Netflix: Story of God – cu Morgan Freeman). În orice domeniu al vieții cheia o reprezintă echilibrul.

Iar discuția despre sex trebuie să pornească exact de aici: de la faptul că este un proces normal și inevitanil, care aduce foarte multe satisfacții dacă este realizat conștient, dar poate aduce exact la fel de multe neplăceri dacă este tratat haotic și cu „las că vedem pe parcurs” sau „nu mi se poate întâmpla mie”.

Dragilor, pe Grațiela o gasiți atat pe blogul ei cât și pe canalul de YouTube

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.