Când mi-am cumpărat cartea „Școala supunerii” mă așteptam să fie vorba despre o persoană ce este obligată să facă ceva numai pentru că cineva îi spune.
Bine, mai mult cu sensul de o obligă. Dar problema mea era faptul că mi-am setat așteptarea numai la această supunere, obligare, fără să îndrăznesc să văd sau să gândesc dincolo de obligare.
Până la urmă cu toții am trăit în viața noastră cel puțin un moment de obligare
De supunere față de părinți, profesori, medici sau șefi. Veți spune că nu este același lucru ca supunerea din viața sexuală.
Repet, nu mă luați cu faze cum că nu este același lucru. Ba da, fix aceeași stare de enervare este, pentru că TREBUIE să faci ceva iar tu nu vrei. Te enervezi și pufnești pe nas precum un june tăuraș. Îți urcă tensiunea și îți juri să te răzbuni la un moment dat. Dar ce să vezi, pe părinți și șef nu prea ai cum…
Poți însă să treci pragul cotidianului și să te eliberezi de control?
Poate părea greu. În realitate chiar este. Ajungi să te simți o bucată de carne. Un obiect pus în locul cutare sau în poziția cutare. Doare fizic. Doare psihic. Dar… când eliberezi mintea, eliberezi corpul.
Ceva asemănător am experimentat când am mers la cursuri de dansuri latino. Cumva protejându-mă pe mine de neprevăzut, am reușit să îmi rănesc partenerii de curs.
Știau că nu o fac intenționat. Observau că într-un fel încercam să îi conduc eu. Apoi am început să fiu refuzată la exersarea în pereche a pașilor de dans. Am ajuns să dansez cu instructoarea până în ziua când un bărbat înalt și bine făcut mi-a spus răspicat „Faci ca mine! Relaxează-te.” Și zău dacă nu a fost bine.
Nu am ajuns mare dansatoare, căci din multiple motive am renunțat la cursuri precum și echipa de instructori s-a dizolvat.
„Școala supunerii” este o carte explicită
Cred că a doua cea mai explicită carte citită de mine. O carte ce m-a făcut să vreau și eu ceva după fiecare moment de lectură. Și zău dacă domnul soț s-a supărat.
„Școala supunerii” este o carte ce te pune în locul protagonistei. Cumva îi iei corpul și simți înzecit acea frustrare de a nu putea să pui mâna pe un bărbat bine, ce știe să fută. De a nu putea să mergi până la capătul plăcerii și să ai acel orgasm pe care îl ști tu.
Însă, partide pe nepusă masă, după masă. Partide de pedeapsă, de recompensă și mai ales examenul final sunt peste capacitățile de care Jan Pearson le știa despre corpul său.
Jan Pearson, în vârstă de douăzeci şi opt de ani, director de distribuţie, liber-profesionistă, ducea o viață tumultoasă. Sau cel puți așa credea ea până să ajungă la Paradis. Costumul ei de două sau trei piese îi era parte din armură. Tinerețea și curiozitatea au dus-o pe noul drum.
Începe să simtă ceva. Are dubii. Atacă verbal pentru a se apăra ulterior. Cât timp este la Paradis trebuie să fie supusă. În viața de zi cu zi este cea care ordonă.
Dacă dorii să vedeţi cum ajunge o neinițiată că comande unui instructor și cum instructorul nu are nimic împotrivă, vă invit să citiți cartea Școala supunerii.
Atenție, poate fi un bun preludiu această lectură. Poate fi o destupare de minte. Poate fi evaluarea activității tale sexuale.
Citește și Lacrimile Diavolului
Cartea „Școala supunerii” este totuși o carte. O carte erotică, explicită, reală. Poate aduce invidie, dorință și dependență de lectură.
Descoperă mai multe la de la sex la dragoste
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
