Cartea „Ups, pubertatea!” este prima carte pentru care am făcut un tur complet de implicare ca cititor interesat și anume:
Lansare în librărie + citit acasă și prin parcuri + întâlnire de discuții pe baza ei în altă librărie.
Cum a început totul?
Numele Subtitlurilor
Simplu, pe Facebook am văzut o postare legată de o comunitate de mame. Mi-a atras atenția prin ideea de “Ce facem noi, nu a făcut nimeni în România!” Nu am luat prezentarea-promovare de bună 100%, dar “ambalajul” de cuvinte prin care au prezentat cartea „Ups, pubertatea!” m-a făcut tare curioasă să aflu mai multe.
Lansarea de carte “Ups pubertatea!”
Lansarea de carte a fost la Librăria Humanitas Cișmigiu. Deși librăria este plină de pete de culoare, aspectul m-a dus cu gândul mai degrabă la o bibliotecă.

“Editura ZYX BOOKS a lansat marți, 21 noiembrie, la librăria Humanitas Cișmigiu din București, un ghid dedicat părinților care vor să știe cum să-i îndrume pe (pre)adolescenți în perioada marilor transformări fizice și emoționale.
„Ups, pubertatea! Cum arată lumea adolescenților de azi și cum vorbim cu ei despre teme dificile“, scrisă de Cara Natterson, medic pediatru și autoare de succes, și Vanessa Kroll Bennett, expertă în pubertate și gazda unui podcast popular, s-a lansat la București concomitent cu SUA.”

Buuuun,
Ca personalități emblematice în acest domeniu au fost aduși:
Diana Stănculeanu, psihoterapeut și expert național în sănătate mentală,
Laurențiu Staicu, consilier filosofic și profesor la Facultatea de Filosofie a Universității din București,
Alex Zamfir, creatorul jocurilor THE FUNNY BRAND,
Rada-Maria Lilea, studentă în anul I la programul de master Politicile egalității de șanse în context românesc și european.

Întâlnirea a fost moderată de Monica Jitariuc, consultant de comunicare & trainer, și Alexandra Rusu, director editorial ZYX Books.
Ca părere personală, această Rada nu cred că era de adus în acest eveniment. Mi-a dat impresia de răzgâiată care a avut o oportunitate, aceea de a participa la această lansare.
Într-un moment de nestare m-am ridicat de pe scaunul de unde urmăream lansarea și am purces la plimbat printre rafturile și dulapurile doldora de cărți. Ba am și întrebat de cărți despre educație sexuală un angajat din librărie. Mi-a răspuns că ar trebui să fie în zona X…
Mda, frumos răspuns, nu știe ce are din această categorie și nici exact unde sunt expuse… Turul meu s-a terminat cu plata a 3 cărți, printre care și “Ups, pubertatea!” Cheltuială, undeva pe la 150 de lei.

Am revenit la locul meu și am ascultat, filmat și notat diverse idei, în general cele spuse de către Diana Stănculeanu. Ce s-a spus pe lângă subiect, precum editura, traducerea și alte cele, au fost bla-bla de umplutură pentru mine. Per total am plecat mulțumită acasă, dar de carte nu m-am apucat să citesc 😀
Citirea cărții “Ups, pubertatea!”

Jur că a fost ca un tur de forță. Cartea are secțiuni repetitive ce te scot din cursivitatea ei. Aceste secțiuni sunt de tipul “ce?”, “cum?”, “știință”, “ce zic copiii” la fiecare capitol, un fel de despicarea firului în 14.
Aceste secțiuni m-au făcut să stau să rumeg efectiv explicațiile științifice și să mă întreb de 100 de ori “cu ce mă ajută să știu ce s-a schimbat în ultimii 20, 30, 40 de ani?” Acum 40 de ani nu eram născută, acum 30 eram un copil ce intrasem și eu în pubertate.
De folos ar fi o analiză LOCALĂ (adică ceea ce nu avem oricum) despre ce s-a schimbat în ultimii 10-15 ani, ca să pot face o referire la perioada de maturizare completă și mielinizarea neuronilor personali (vedeți în carte ce și cum cu mielina asta).
Revin la citit cartea. Am citit cu programare, dimineața după ce duceam copiii la școală, undeva între 30 de minute și o oră. Și seara uneori, după ce le citeam copiilor povestea de seară. Am luat cartea și în două ieșiri în parc, dar zău că nu merge să citești ceva important cu un ochi la copilul ce se cățără pe locul de joacă și să gesticulezi cu marker-ul evidențiator în mână.


Dar, ca la fiecare carte pe care o consider importantă, am folosit sistemul meu de subliniat colorat; în acest fel găsesc mai repede acele cuvinte pe care EU le consider importante. Las aici câteva poze cu astfel de paragrafe sau pagini întregi evidențiate de mine.






Cartea are și momente de “aha”, dar și momente repetitive ca și conținut. Sper să fie pe seamă faptului că eu tot citesc și citesc și mă informez mereu pe această zonă de viață sexuală-educație despre corp.
Recunosc că unele cărți le cumpăr în ideea de a scurta drumul către o mai bună înțelegere cu copiii mei.
De la cartea “Ups, pubertatea!” recunosc că am avut nu mari, ci GIGANTICE așteptări și multe spre prea multe dezamăgiri. Așteptările mele au pornit de la felul cum s-a promovat cartea, adică au folosit informații condensate exprimate într-un limbaj lejer, în așa fel încât să cred că tot conținutul cărții este fix așa: condensat și lejer.
Nu zău, îmi vine în minte când recites paragrafele cu “datele științifice”. Această secțiune de date științifice, care a bătut multă monedă pe timpul de mielinizare a neuronilor, m-a făcut să ajung la concluzia că nu prea am ce face cu copilul la pubertate până nu ajunge el pe la 25-30 de ani. Cu alte cuvinte să rabd și să trăiesc în casă cu două furtuni (copii la pubertate) care se transformă atât fizic cât și psihic.
Cam toată cartea merge pe ideea de taci, ascultă, nu privi copilul în ochi. Ceea ce căutam eu în această carte stufoasă, și anume formule de adresare în diferite situații sunt puține spre deloc. Ceea ce mă duce cu gândul la faptul că nu există o rețetă, numai încercare și eroare. Lucru destul de frustrant dacă stai să te gândești la faptul că tu, adult, te străduiești și conștientizezi când ai greșit, dar el, copilul la pubertate, 8-25 de ani, nu își dă seama pentru că nu îl ajută nici chimia din corp, decât dacă este el un aluat mai aparte și face parte din categoria celor prematuri în dezvoltare.
Din carte am reținut două aspecte importante:
*Trântitul ușii la cameră, care spune că acel copil vrea să se distanțeze de tine măcar prin intermediul acelui obstacol pus în calea ta. Cumva este o altă formă prin care copilul spune că începe să gândească și nu mai acceptă așa ușor ceea ce îi spui tu.
Urmează partea în care el, copilul, este în siguranță după ce a închis ușa în nasul tău. Aici trebuie să ne asigurăm din timp că nu are obiecte ascuțite, substanțe sau geamul ușor accesibil.
*Tratarea copilului fix pentru vârsta pe care o are, nu după aspectul lui, adică după cât de dezvoltat este ca om.
Astăzi observ mai des copii din două categorii dimetral opuse:
-cei care intră în pubertate prematur și par cu cel puțin 2-3 ani mai mari decât sunt în realitate,
-copii cu intrare întârziată în pubertate, de parcă ar fi copii de grădiniță sau de școală generală, când ei, în realitate, sunt cu mult mai mari în ani.
Am terminat de citit cartea fix cu o zi înainte de a participa la întâlnirea de discuții pe baza ei.
Clubul de lectură “Părinți pe sârmă”
Clubul a avut loc miercuri, pe 27 martie, orele 18, la Librăria Humanita Lipscani și a fost moderat de Adina Giurgea. Specialist psiholog Silvia Ciubotaru a răspuns întrebărilor din sală.

Până la sosirea participanților am mers prin librărie să caut secțiunea de cărți despre educație sexuală și dezvoltarea corpului la adolescență.


Am constatat că fiecare librărie pune aceste cărți în altă secțiune, dar în general la “Parenting”, ca și cum toate aceste cărți trebuie citite de către părinți, nu și de copii. În fine…
Am făcut câteva poze și mi-am propus să mă documentez în privința unei cărți de care nu știam. Recunosc că până în acest moment când scriu textul, nu am căutat. Am uitat definitiv de ea 😛
Revin în sală.
Prezența în sală a fost mică, din diverse motive. Totuși, pe mine mă duce cu gândul la faptul că nu vrem să ieșim din bula noastră de rușine, cum să vorbim despre problemele noastre în public…
Ceea ce m-a încântat a fost faptul că în mica sală prea goală s-a aflat un alt psihoterapeut pe lângă cel ce era invitat să ne vorbească.
Acest psihoterapeut din sală a stat cumințel până când doamna din stânga mea și dreapta ei a început să își spună păsul complex referitor la tot și toate cu copilul ei adolescent special.
La început nu a fost deranjant pentru că a plecat de la ideea de a ne prezenta și de a spune un eventual păs. După ceva timp era o discuție în paralel cu cea ținută de către psihologul invitat.
Deși a încercat Adina să țină discuția pe firul cărții, nu prea i-a reușit. Românul a profitat de ocazia oferită de către specialistul invitat și a încercat să tragă pe felia lui de copil câte o povaţă utilă. Unde mai pui că au venit persoane care nu au citit nimic din carte… Deci numai club de discuții pe baza cărții nu mai făcea Adina 😀
Totuși, persoanele participante la întâlnire care au reușit să citească ceva din carte au reținut câte o idee diferită, în funcție de necesități. Celelalte au promis solemn că vor citi întreaga carte. Eu pot să jur pe roșu că vor sări sigur câteva pagini, fie din cele cu studiile din America, țara de proveniență a cărții, fie paginile despre LGBTQIAA+, că de, nu le va atinge pe ele 😛
Nu închei acest articol fără să spun o ultimă impresie despre carte:
Consider ca fiind prea elaborate textele atribuite tinerilor ce vorbesc din experiența lor. Nu pot să cred că au o gândire atât de matură, de logică la vârste între 19 și 22 de ani cum sunt menționate în carte. Spun asta și făcând referire la vârsta de mielinizare a neuronilor care este între 25 și 30 de ani…

Poza text
Recomand cartea?
Da, dar înainte rupeți jumătate din ea și expediați paginile cu statisticile și experiențele tinerilor înapoi în America. Las la aprecierea voastră paginile cu “Să începem cu datele științifice” 😛
Poți cumpăra cartea de aici -> Ups, pubertatea!
UIte aici ➡️ ce cărţi am mai citit despre sex şi dragoste.
Descoperă mai multe la de la sex la dragoste
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.