Mulţi avem familii mutate la oraş. Mulţi suntem rude de ţărani, oameni cu frică de Dumnezeu şi prea puţin timp pentru stat la taclale. Mai bine îngrijesc de animale sau de grădină, căci acestea le sunt mâncarea. ,,Ce atâta vorbă? Sau tragi de timp ca să nu te duci la prăşit? Vezi că o să te trezeşti în farfurie cu o ciorbă de cartofi în loc de borş de pasăre sau carne la garniţă!,,
Sper să nu exagerez, dar undeva la mijloc este adevărul. Sunt corcitură de copil, din tată fost ţăran (maxim 15 ani) şi mamă orășancă. Şi da, tatăl meu a recunoscut că nu i-a plăcut munca la câmp şi a făcut tot posibilul să plece de acasă. A ajuns în capitală, în grija unchiului său. Dar asta este o altă poveste…
Read More “În noi stătea un munte de curiozitate, lăsat de izbelişte” »