Se întâmplă în decembrie

Toamna pentru mine nu a venit cu frunze galbene şi început de grădi. Nici cu conserve şi murături. Ci cu ieşiri vulcanice şi fierbere în suc propriu până pe la început de decembrie.

Am fost fermă şi mândră. Evidenţiam numai greşelile lui, numai lipsurile lui, numai oboseala lui.

Am fost invidioasă pe fiecare oră de somn în plus a lui faţă de orele petrecute de mine în faţa monitorului pentru a mai scoate un mic comision sau un barter spre binele gospodăriei.

Am anunţat starea mea de spirit persoanelor ce nu aveau ce căuta în poveste. Nu socrul, sora, bunica sau prietena trebuiau să îmi rezolve situaţia. Nu ei erau implicaţi în căsătoria ce stătea să explodeze.

Acum îmi dau seama că marea noastră problemă (printre alte medii probleme) a fost lipsa timpului pentru noi. Lipsa ocaziilor care să ne dea o stare de bine. Lipsa vacanţelor cu o cazare interesantă. Şi nu în ultimul rând lipsa banilor peste media avută în general.

Redresarea a început firav. Am fost impresionată la o floare indigo făcută dintr-un şerveţel. Apoi s-a schimbat tonul vocii lui. Am primit un “mulţumesc” când i-am cumpărat două bluze pentru petrecerea firmei de două zile de la munte. Apoi… a fost “magia muntelui”.

Ne-am întâlnit în Gara Braşov. Eu venind cu copiii din Bucureşti şi el venind cu maşina din Moeciu.

Primul sărut pe frunte după aproape un an l-am primit în Piaţa Sfatului privind la copii cum se plimbă cu trenuleţul lui Moş Crăciun. Apoi o mână timidă m-a cuprins de mijloc şi m-a tras lângă el.

Nu mi-am putut abţine gura şi i-am spus că i-a luat mult timp pentru a face aceste gesturi.

Aveam gânduri confuze, o gardă ridicată dar în tensiune de a cădea. Aveam o incertitudine mare. Să accept gesturile sau să le resping.

Am mers cu valul…

Deşi eram la munte, valul evenimentelor a fost unul domol precum cerul senin din 14 decembrie. Ce-i drept şi căldura de afară a contribuit la starea noastră.

Cazarea din Poiană Braşov ne-a fost asigurată de Hotel Royal prin intermediul concursul SuperBlog la care am fost participant. Noaptea cu numărul doi am stat-o pentru copii. Am vrut să aibă parte de ceva ieşire la munte.

Mi-a părut rău că nu am avut zăpadă, dar şi bine pentru că ne-am plimbat prin Poiană şi Piaţa Sfatului puţin, am mers la film în Braşov şi s-au plimbat cu poneii aproape de cazarea de la hotel.

Camera a fost surprinzător de mare. Am unit cele două paturi şi somnul a fost mulţumitor.

O nouă cameră incită spiritele

În seara celei de-a doua zile după ce ne-am întors de la ponei am fost întrebaţi de la recepţie dacă dorim să schimbăm camera cu un apartament modern. Întrebarea m-a surprins şi iniţial am crezut că vor să ne ia mai mulţi bani pe cazare. Eu am refuzat din politeţe dar şi din lenea de a aduna catrafusele şi de a ne muta în apartamentul situat în alt corp de clădire. Am pasat decizia la soţ ştiind că el este comod/leneş din fire dar… surpriză! A acceptat imediat. Parcă i-a aprins cineva un băruleţ pe faţă şi l-a lăsat acolo.

Am plecat cu domnul de la recepţie să adun catrafusele. Nu prea aveam tragere de inimă dar parcă ideea unui apartament în care putem să mutăm copiii într-o cameră şi să vedem măcar un film la televizorul cu susţinere din tavan părea interesantă.

Asta până m-a invitat soţul la o baie cu spume în cada cu hidromasaj. Da ce spume domne, am şi început să ne înecăm în ele. Am dat din mâini precum copiii mici. Am dat la spumă jos din cadă de am ocupat jumătate din baie care apropos… era mare cât o cameră.

Seara a continuat cu două filme şi un masaj. După mult timp am dormit unul lângă altul.

Revenirea în Bucureşti

Au fost câteva zile pe care le-am crezut din vechea stare de dinainte de plecare. Am crezut că valul domol a fost acolo şi gata. Firav se întrevedeau mici gesturi, ţinut de mână şi venit lângă mine seara la un film. Apoi a venit prima. A lui, nu a mea, căci femeile casnice nu primesc ca primă decât oboseală.

Iniţial am discutat de o nouă plecare de două zile. Locaţia nu era ofertantă cu ceva de vizitat dar mă gândeam la preţul mic al cazării şi la mâncarea bună. Deja îmi făceam planuri în cap despre cum să umplu timpul copiilor cu jocuri şi poveşti. Însă, după o discuţie iniţiată tot de mine, cea care uneori atacă pentru a se proteja, am ajuns la concluzia că el vrea să rămânem împreună. A fost ca o sabie cu două tăişuri. Într-un fel nu îmi pică bine, dar în alt fel se continua starea de bine creată la munte.

Şi începe renovarea…

Deşi este cu cântec, mai mult din partea mea, pentru că eu văd într-un fel făcută renovarea şi el în alt fel mai comod, este tare plăcut să vezi că seara, după ce se culcă copiii el vine lângă tine şi te ţine de mână în timp ce vă uitaţi la un film.

Asta până am văzut fugitiv un mesaj… Nu ştiu dacă el îşi ignoră familia sau ceva s-a întâmplat între ei şi mie nu mi-a spus nimic…