Odata cu vremea mohorata, vine si starea mea de melancolie. Vin si gandurile ascunse pana acum de vremea frumoasa. Vine si dorinta de a scrie ceea ce gandesc. Si totusi…scriu mai mult decat ar trebuii. Imi dezvalui sentimentele, tairile si gandurile. Pot spune ca fac terapie prin scris.
Si tocmai a dat peste mine o melancolie sora cu o depresie din aceea tacuta, care ma face sa ma uit in vesnicul tavan plictisitor. Dar nu stiu cum se face ca, in acele momente, chiar pare interesant si il cercetez cu privirea cat se poate se agera, centimetru cu centimetru, ca si cum rezolvarea starii mele ar fi pe peretii tavanului, caruia ii lipsesc acei cai verzi…
Si din neant, vine pe undele tehnologiei moderne un sms de la cel care ti-a fost candva amant. Coincidenta sau nu, chiar citisem astazi pe un blog despre femeile care se multumesc sa fie a doua/ a cincea roata la caruta/ cea care aduna bucuroasa frimiturile. Dupa ce am citit acel text, mi-am adus aminte ce revoltata am fost de faptul ca mi-a ascuns venirea pe lume a celui de-al doilea copil al sau. Mereu am trait cu impresia ca ne spunem adevarul si numai adevarul, neavand rost sa ne mintim, avand in vedere faptul ca noi nu ne criticam cu nimic. Am mai incercat eu sa pun capat acestei povesti, dar mereu reapelam la el, pentru o mana de ajutor… Indraznesc sa il sun si ii spun de cel ce acum imi este alaturi. Un baiat ce ii seamana la gandire, ajutor si poate ceva sentimente. La auzul acestor vorbe, replica lui a fost cam seaca: „Nasol!!!”Deja el este cam greu de suportat de lumea asta, inca unul ca el, este greu de procesat.
Printre ganduri raslete, creierul meu turmentat, incepe sa teasa o fantezie in care cele doua balante (…) se intalnesc din nu-stiu-ce motiv si incep sa vorbeasca iar eu sunt la mijlocul lor, tinandu-i de mana.
Hmmm… ce vise… tu-i melancolia masii. Sa vina primavara mai repede!!!
Descoperă mai multe la de la sex la dragoste
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
