Pedeapsa…. pentru ignorare

Sambata, o zi ce a inceput incert. Nu stiam daca vremea va tine cu mine ca om al muncii sau cu Mine, pitic din cap ce imi tipa ca vrea relaxare.

Vremea de afara sugera ca inca nu isi bause cafeaua, deci nu se trezise cu totul. O adiere stinghera se plimba printre crengile copacilor din spatele casei mele, ciufulind o cioara ce croncane morocanoasa. Decidem impreuna, (eu si prietenul meu) sa mergem la munca. Dar se pare ca pe cand eu doar ma dezbracam de pijamale, munca lui deja a inceput cu telefoane matinale. Oare cati din clientii lui lucrau sambata, sau mai ales in aceasta sambata. Nu este prea placut sa pleci de acasa pana spre aeroporturi si sa te trezesti ca al tau client este in patut si viseaza la te miri ce.

Cum este prima data cand nu imi da atentie cand ma schimb de haine, incep sa ma zbengui putin. Nici o reactie! Ramasesem in tricou si chilotei si am incercat cateva figuri de dans lasciv. Nici o reactie!… Hmmm… incep sa ma enervez. Ma duc la el si incerc sa il sarut, dar imi face semn ca vorbeste la telefon. OK! zic cu voce tare, dar piticul meu deja are galerie de sustinere si imi debiteaza jdemii de chesti ce i le-as face pentru ignorare matinala. Il trantesc in pat si ramane surprins, facand niste ochi mari, dar inca tine telefonul foarte strans cu mana dreapta si incearca sa se rezeme cu cotul de pernele turtite. Trag de pantalonii lui si intamplator am agatat cu tot cu chiloti. Atac barbatia lui si observ cu coada ochiului cum este terifiat, asteptandu-se la o muscatura zdravana. Tot nu da drumul la telefon! De muscat nu il musc, nu am de gand sa stric bunatate de jucarie, parca creata dupa dorintele mele. Jucaria este micuta, precum un cocon de fluture, care isi protejeaza creatia la interior. Deschid gura mare si am surpriza sa aflu ca intra toata. Chiar strang putin cu dintii la baza ei. Incepe sa ii tremure mana pe telefon si eu stiu sigur ca acum nu are cum sa ma ignore. Dand de caldurica, jucaria incepe sa se trezeasca si rapid transmite semne care capul prietenului meu. Acesta nu renunta nici la telefon, nu se misca deloc din pozitia oarecum incomoda pentru el, dar nici nu ma opreste cu mana libera. Pe fata lui se vede placere provocata de mine, dar parca mai incearca pe cat posibil sa ramana serios in conversatia telefonica. Nici eu nu stau locului si mai rau ma ambitionez sa ii dezmierd in fel si chip jucaria. Si dintr-o data, pentru mine devine haios. El incercand sa vorbeasca serios la telefon, dar inghitind in sec senzatiile primite si cuvinte pronuntate pe jumatate. Chiar daca se chinuie sa repete ceea ce a mai spus odata, intensitatea senzatiilor creste si el scapa vreo trei gemete la telefon, moment in care ma bufneste rasul. Scurteaza drastic convorbirea si inchide telefonul, aruncandu-l intre perne si se aseaza confortail cu zambetul lui de o suta de milioane pe buze. Constat ca am atras atentia si acum este ochi si urechi si jucarie doar ptr mine. Multumita, ma ridic din pat si in zece secunde sunt imbracata de munca. Uimirea de pe chipul lui valoareaza mult pentru mine. Cu alte cuvinte, NU MA MAI IGNORA DIMINEATA, AI O VIATA SA O MUNCESTI SI DOAR CATEVA MOMENTE LANGA MINE DIMINEATA.!!!!