Ganduri

Moștenirea Mariei 3 [În capul meu 18]

Maria deschide ochi şi scoate din gentuţă un bucheţel de ghiocei uscaţi. Au fost păstraţi în romanul istoric primit cu împrumut de la Mircea. A căutat în cameră un pahar şi s-a aşezat la masa din dreptul balconului cu paharul în faţa ei. A închis ochii şi revedea în minte momentul acela stânjenitor când el a întârziat la întâlnire şi s-a scuzat cu un bucheţel deja ofilit de ghiocei.

Drept pedeapsă l-a pus să plătească cele două ceşti de ceai deja consumate. Numai cu el savura cafeaua. Când a întins mâna după ghiocei a fost prima dată când s-au atins.


Imediat o altă amintire i-a luat locul. Cea când ea proba o rochiţă pentru un eveniment iar Mircea o tot învârtea şi o analiza din cap până în picioare apoi a băgat-o în cabina de probă.

A luat-o în braţe şi printr-o piruetă strânsă a sucit-o cu faţa la oglindă. Cu mâna dreaptă i-a cuprins tandru gâtul şi urca către gură, conturându-i maxilarul şi băgându-şi un deget în gura ei. I-a ridicat rochia de la spate, zgâriind-o aţâţător cu o unghie şi a tras repede chilotul jos.

A pătruns-o ferm, dar încet. Au urmat câteva penetrări de acomodare apoi ritmul a crescut alert până în momentul când Maria i-a muşcat degetul şi a scăpat un oftat ce l-a excitat şi mai tare pe Mircea. A terminat şi el apoi a căutat repede în geanta lui tip poştaş un pacheţel de şerveţele umede pentru a curăţa dovada pasiunii lor. Nu va uita cum i-a spus şoptit la ureche cum că acea rochie o va plăti el, o va purta numai pentru el iar pentru eveniment va trebui să îşi caute alta.

Maria deschide ochii. Se duce la uşa de la balcon şi o deschide larg. Ce bine că este seară iar priveliştea camerei este pădurea de brazi din Poiană.

Adierea de munte se simte şi îi înfioară fiecare celulă. Dacă până acum mintea şi amintirile au fost cele care au simţit şocul morţii lui Pisi, acum, corpul reacţiona cu un tremurat de neconsolat. Cele mai îndrăgite şi potrivite braţe nu vor mai putea să exploreze corpul acesta greu încercat. Nimeni nu va mai fi aşa de sincer şi fără prejudecăţi în pat precum a fost El.


Afară începe o ploaie rece cu picături mari. Adierea vântului îi aduc pe frunte câţiva stropi ca o ultimă sărutare rece din partea lui Mircea.

-Adio iubitule! Adio, dar veghează asupra mea. Decât să mai sufăr din dragoste, mai bine ţine-i la distanţă pe toţi de mine. Ca şi cum Mircea a auzit rugămintea ei un leşin a cuprins-o pe Maria. S-a trezit dimineaţă când tabietul de a bea cafeaua cu lapte îşi cerea dreptul.

Şi-a calmat sufletul zbuciumat şi a mers în camera unde este cazată cu Călin. Dă cu nasul de el fix în uşă.

Partea a-II-a din Moștenirea Mariei o găsiți aici.

S-ar putea să-ți placă și...

13 comentarii

  1. Ramona Gheorghe spune:

    Mmm da. O poveste interesanta plina de ganduri fel de fel

  2. ????❤????

  3. Spicy, cum imi place mie sa zic.

  4. Are si o continuare, nu?!

    1. Numai putin, apoi o trimit in India la meditatie cat timp tine SuperBlog. 😀

  5. Mihaela Curea spune:

    Ne dai cateva pasaje pentru a ne intarata tot mai tare sa citim tot.

    1. Sa înțeleg ca vreți mai mult? ????

  6. Interesant. Abia astept si partea a doua.:D

  7. […] Acum după ce am făcu prezentările, o să încep să enumăr împărţirea bunurilor mele, după lungi dezbateri atât cu domnul notar, cât şi cu un psiholog clinician. Da, recunosc că am făcut terapie. Nici nu se putea altfel din moment ce aveam 3 persoane importante în inima mea… “ Va urma…Moștenirea Mariei 3 o găsiți aici […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.