Mi-am pierdut curajul…

     Mult timp m-am considerat o răzvrătită şi o tupeistă în legătură cu sexul. Îmi era uşor să vorbesc despre el, mai ales în scris. Ironizam bărbaţii cu prea mult chef şi prea puţină tactică. Mă îngrozeam la auzul unor femei ce vorbeau sau făceau avorturi (unul, două, şapte, nouă). Recomandam patul pentru sex şi masajul erotic făcut acasă. Criticam recomandările alimentare înainte de sex şi vişinata hande-made. Am vorbit despre fimoză, pauză de la relaţie, agresiune şi accidente sexuale.

     După 231 de articole în tema sexului şi a relaţiilor de cuplu, am ajuns la concluzia că NU ŞTIU NIMIC. Câteva întâlniri cu CV PILLAY şi vreo 3 conversaţii telefonice m-au făcut să mă blochez. Mi-am dat seama ce îmi place mie, ce am nevoie şi ce am de făcut pentru a obţine ceea ce îmi place. Dar oare mai sunt la fel de bună pentru a recomanda şi altora? De unde ştiu eu sigur că X locaţie sau Y atmosferă este potrivită? Nu mai îndrăznesc să spun de preludiu sau comunicarea în cuplu. Aici ştiu sigur că nu se comunică. Toţi avem o jenă în a spune lucrurilor pe nume.

     Până la o stabilizare a gândurilor voi face o pauză de scris pe această temă. Nu voi lua vacanţă pentru că mai am şi blogul Ordine sau Dezordine şi pagina de Fb Mămica zvonistă. Nu mai spun de copii şi SOŢ.

Cu bine,

De la sex la DRAGOSTE