În capul meu (9)- Maria si dansul tigrului

A fost o zi lungă dar emoţionantă. Maria a adormit imediat iar Moş Ene i-a adus un vis minunat.

Se făcea că era Anul Tigrului de Foc. Ea, Maria, era un pui de tigru ce păşea agale prin templu. Deodată se aud acorduri fine de muzică Feng Shui. Cu cât se apropia mai mult de camera de muzică cu atât mai mult i se accentuau dungile de pe ea. Odată ajunsă în camera de muzică a zărit un bărbat fără vârstă, cu privire senină şi ochi căprui. Nu el cânta, însă părea că el dirija sunetele.

Cu fiecare pas făcut mai spre centrul camerei tigrul-Maria simţea cum se transformă. Nu mai era un pui de tigru ci o domnişoară cu trăsături suave dar corpolentă. Purta un kimono din mătase cu un imprimeu cu flori de cireş.

Un evantai de un bleu ciel o chemă din mijlocul camerei. Cu paşi mărunţi a mers să îl ia. După ce a întins mâna către el şi a ridicat privirea către bărbat o conexiune s-a produs.

Seninătatea lui a devenit şi seninătatea ei. Muzica a prins a se mişca prin cameră şi parcă îi spunea pe unde să păşească. Încet, încet a început să danseze iar miros de flori de cireş se simţea în urma ei.

Oglinzi invizibile până în acel moment se ivesc pe îşi şi colo parcă anume pentru a se vedea dansând şi aşi vedea zâmbetul şi bucuria de a trăi. Pacea interioară îi era o completare acum. Ce dacă era corpolentă. Ce dacă era divorţată. Nu erau păcate. Erau urme ale vieţii pământeşti.

Deodată a simţit cum mătasea de pe piept dispare iar sânii îi sunt iar acoperiţi de dungile specifice tigrului. Dansul a continuat minute în şir. Sau au fost ore? Când a obosit a vrut să se aşeze jos dar corpul parcă nu o asculta. Cu mişcări de felină se îndrepta agale către bărbat privind fix în ochii lui căprui. Ajunsă în faţa sa şi-au atins frunţile cu tandreţe şi s-a aşezat jos dar cu privirea tot în ochii lui. A fost îmbrăţişată, mângâiată şi complimentată. Apoi, a luat-o pe o cale neumblată încă. Pe calea muzicii către ochii lui.

Deşi era mare la început, cumva tot a încăput pe undele muzicii până în inima ochilor lui. Odată ajunsă în centru a văzut o pajişte tomnatică. Frunze arămii şi câţiva copaci ce îşi scuturau frunzele rele. Iarbă de “Nu mă uita” şi Iris sălbatic încă mai creşteau semeţ pe îşi şi colo. A mai făcut trei paşi şi a simţit cum a ajuns ACOLO. Fix în centrul atenţiei lui şi fix în inima sa. Ea cea nepermisă. Ea cea nefirească. Ea amanta. Dar acum nu o interesa nimic din toate acestea. Dorea să profite de toamnă, de desfrunzit, de dezblanit. Acum avea să îşi schimbe blana pentru EL. Din marele tigru crescut pe la temple avea să devină pisica aceea minionă şi drăgăstoasă, numai bună de iubit şi îngrijit.