Maria închise ochii şi îşi aduse aminte de momentul când a luat prima dată bătaie. Era la începutul acceptării noii ei stări. Îşi spusese că dacă Baronul îi acceptase prezenţa şi îi ştia adevărata identitate îi putea trece cu vederea “câteva” capricii.
Începuse să primească şi ceva cadouri din acelea de care dorea ea. Aspectul ei trecea încep, încet de la contururi ascuţite, sobre, la contururi puţin rotunjite, mai suave. Cu toate acestea, Maria nu era bine. Era o slugă ce îşi îndeplinea datoria de lucrătoare sexuală faţă de baron.
Să fi trecut aşa vreo doi ani. Părul îi crescuse până la umeri. Era clientă fidelă a saloanelor de epilat de ultimă generaţie. Tratamente faciale, peste tratamente faciale, împachetări pentru corp, mani şi pedi. Dar, oricât se străduia să îşi transforme mâinile în unele senzuale, cu piele fină şi unghi perfecte nu reuşea. Amprenta genetică îşi spunea cuvântul prin venele proeminente şi palmele mari şi late precum nişte lopeți.
Era seara de Anul nou în 2006. La Baron acasă se dădea o petrecere destul de restrânsă, pentru că nu dorea ca marea plebime să ştie ce petardă ţine el în casă. El era ştiut ca “Peştele”, “Fustangiul” şi “Fute tot”. Cum să vadă lumea că el “o” avea acasă pe Maria?!
Băutura începuse să curgă încă de la orele 22. Cuplurile se împărţiseră de ceva vreme. Pe la 22.30 a plecat o fată căci iubi o aştepta la o altă petrecere. Se schimbă muzica, se schimbă perechile, se schimbă locul de dănţuit. Spre miezul nopţi baronul se închide în dormitor cu Maria şi îi pune o întrebare cretinoidă:
“Auzi, ai avea ceva împotrivă dacă m-aş culca cu Jana?”
Maria surprinsă de întrebare, mai ales că nu a fost întrebată niciodată aşa ceva, dar ţinând cont şi de statutul ei îi răspunde ferm:
“Este alegerea ta.”
Atât i-a trebuit baronului pentru a exploda. Zici că a fost jignit nu de mamă, ci de toate celulele existente pe Pământ de la Creaţie până în Viaţa de Veci. Pumni după pumni se izbeau de corpul Mariei şi din când în când mai cădeau tablouri pe jos, lovite din greşeală. Trecuse de miezul nopţii când descreieratul se calmase şi ieşise din dormitor ca şi cum nimic nu se întâmplase.
Singurul cuplu care mai rămase după ce se declanşase zgomotul infernal erau într-un colţ de cameră şi doreau să pară calmi, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. În realitate erau atât de speriaţi încât nici măcar picioarele nu au reacţionat ca să poată pleca împreună cu restul cuplurilor. Au început să bolborosească ceva scuze şi au dat să plece. Moment în care baronul a pufnit pe nări. A ţipat la locotenentul său să îi aducă o fată ca să nu petreacă singur Revelionul, dar să vină în living, căci camerele acestea erau prea dezordonate.
Abia acum băgă de seamă baronul că Jana era plecată de mult şi îşi frământa mâinile a ciudă…
După acest incident Maria a căutat să scape cu orice preţ din “curtea” baronului. Numai impotenţa a putut-o ajuta. Dar asta este deja o altă poveste.
La ora asta sunt grea de cap. Este unu noaptea. Revin maine
Cărțile romantice sunt printre preferatele mele, așadar am citit cu mare interes articolul tău.
Felicitări pentru text și inspirație!
Mulțumesc.
Te invit sa citești toate fragmentele din serie.
Sunt curioasa cum va continua aceasta poveste.
Poti sa mai cauti, nu este ultipul „episod” cel postat acum.
Foarte interesant. In general noi oamenii avem tendinta sa punem astfel de intrebari mai mult dintr-o nevoie de autovalidare. De multe ori raspunsurile pe care le asteptam sunt exact cele pe care ceilalti nu vor sa ni le dea. De-asta e mai bine sa nu punem astfel de intrebari.
Pai nu punem, dar ne trezim ca primim astfel de intrebari. Ce raspundem?
Parca as fi citit povestea atator fetiscane elegante din zilele noastre, care isi gasesc „fericirea” langa „baroni” locali. Din pacate „o cunosc” pe aceasta Maria. Are mai multe nume… Vine si la mine la terapie, de multe ori chiar. Pe ascuns, sa nu afle el. E trist. Dar e adevarat.
Te rog citește seria. Dacă o afli pe adevărată Maria ești un profesionist desăvârșit.
Povestea e mai mult decat interesanta si cred ca sunt multe fete care se regasesc in povestea Mariei, care la inceput sunt atrase de mirajul banilor si dupa nu mai au cum sa scape.
Si daca iti spun ca Maria nu cauta bani la acest baron, iti trezeste si mai mult interesul?
Mă întreb care ar fi fost răspunsul perfect la acea întrebare, ce și-ar fi dorit Baronul să audă de la Maria?
Cred ca un „Da” ar fi fost socant, dar tot traumatizant pentru Maria.
Felicitari! Nu stiam ca scrii sau ca ai scris altceva decat articole. Cred ca trebuie sa ai ceva curaj sa te inhami la a relata o poveste de cursa lunga. Spor!
Mulțumesc. Povestea este începută acum 3 ani. Îmi propun sa o finalizez în acest an. Dar am putina piedica cu acest Corona.