Una dintre ambiţiile Mariei a fost angajarea unei menajere. Chiar dacă venea odată pe săptămână, efectul era garantat. Astăzi îşi mulţumea în gând ascunsă sub cele două pilote transpirate.
Avea frisoane de două zile. Bine că Tanti Nuți are cheie de la casă şi aceeaşi listă de cumpărături mereu: 2 pâini, o pungă cu salată, un plic cu cafea şi o cutie cu lapte.
Nici nu a intrat bine pe uşă Tanti Nuți că a şi văzut dezastrul din casă.
-O, Doamne, dar ce s-a întâmplat aici?
De sub straturile de pilote Maria scoate o mâna palidă şi flutură firav o batistă albă, din dantelă.
-Te-ai predat Măriuco? Îţi face Nuțica un ceai?
-Nu ştiu dacă intră tuşică.
-Eu îl fac şi vezi tu dacă intră.
-Bine tuşică.
Au urmat câteva ore în care Tanti Nuți şi-a văzut de treabă cum făcea de obicei. Maria privea din pat ca un spectator mut, aproape inexistent. Printre pleoapele grele şi frisoanele enervante observa cum Tanti Nuți aduna zecile de şerveţele portocalii, şosetele desperecheate şi cărţile lăsate neglijent prin casă.
A clipit şi a văzut-o cu aspiratorul, dar nu îl auzea. Preţ de o clipă chiar s-a gândit că este parte dintr-un vis. Iar a clipit, apoi a văzut-o pe menajeră cum întindea rufele pe suportul ei şmecher prins în tavan.
Ce aiurea este să nu te simţi în stare… O singură dată a mai rămas fără putere. Tocmai îşi pierduse bunicul. Îl cunoscuse pe Mircea de două săptămâni. Se pare că îi fuseseră suficiente omului pentru a prinde drag de ea şi de-ai fi alături în acea zi.
Deşi era luna martie, în casă era destul de frig. Nu reuşise să dea drumul la sobă. Oricum ar fi trecut vreo două ore până să se încălzească puţin. Atunci l-a văzut pentru prima şi ultima dată dereticând prin casă. Nu a pus nicio întrebare şi totuşi s-a descurcat să facă un piure cu ceva. A naibii gripă. Nu îşi aminteşte ce era acel ceva. Însă, ştie sigur momentul când a venit lângă ea cu farfuria cu mâncare. A pus o mână peste umerii ei şi a început să îi dea să mănânce ca la copiii mici. Ea executa gesturi mecanice. Nu simţea gustul mâncării, dar îi plăcea gestul lui şi ideea de a avea cineva grijă de ea. Toate acestea într-o linişte desăvârşită. Îşi mai aduce aminte că a adormit în braţele lui, dar nu înainte de a simţit sărutarea lui de noapte bună.
Ar vrea şi acum să vină Mircea să îi ofere ceva de mâncare. Nu ştie dacă i-ar rezista stomacul acum la mirosuri, dar tare mult ar vrea să mai simtă că o altă persoană este interesată vădit de ea.
Tanti Nuți vine să îşi ia rămas bun, nu înainte de a aduce cana de ceai cu numărul 2. Nu ştie dacă prima cană a băut-o sau este de prea mult timp acolo.
-Să îţi revii repede Măriuco! Te sun peste două zile.
-Mulţumesc mătuşă. Să îţi dea Dumnezeu multă sănătate.
-Hai să nu îl implicăm pe Dumnezeu în povestea asta. Noi trebuie să avem grijă de noi şi de semenii noştrii.
Maria înghite în sec şi simte gustul amar al acestor vorbe. Ar vrea o sărutare de la EL. Dar… o perioadă nu se poate.
