” Mă simt stresată, iar tensiunea mă cuprinde ca o duzină de braţe negre ce mă trage în jos. Acel JOS este atât de adânc, încât simt că tot corpul meu este strecurat prin singura celulă cerebrală pe care o mai am. Un neuron cam şugubăţ îmi spune că soluţia este sex-ul.
Au mai fost momente în viaţa mea când am considerat că un orgasm năucitor poate fi cât o farmacia ambulantă. Aşa am avut parte de calmante, aspirine, energizante, toate în doza potrivită. Singura diferenţă acum este că nu mai am un farmacist doar al meu. Cum aş putea să ies pe stradă şi să cer un orgasm împotriva stresului şi a gândurilor negre?! În secunda 2 aş fi marginalizată şi etichetată ca o curvă care şi-a pierdut busola subiectelor TABU. Poate… şi repet, poate, un cuplu mai destupat la minte datorită meniurilor din terase să facă o glumă răsuflată cu numele acelei băuturi cu nume incitant. Şi iar revin la problema mea, Tensiunea. Un drăcuşor micuţ, poziţionat undeva pe lângă buricul meu, trage de bata chiloţilor mei tanga şi îmi spune că şi masturbarea este o variantă. Hop apare şi un îngeraş micuţ, ascuns după urechea dreaptă de către o şuviţă rebelă, recent tunsă. Nu merge, a încercat şi aseară şi abia dacă s-a relaxat puţin, plus că imediat a năpădit-o şi melancolia…
Îmi las cei doi pitici să se certe între ei şi ies afară să iau o gură de aer. Mă uit la ceas şi observ cu stupoare că a trecut doar o secundă de la primul meu gând de stres şi tensiune. Câte gânduri, câte dorinţe, câte regrete. Acum înţeleg de ce unii pot spune că au trăit o viaţă într-un orgasm.“
Text primit, nu cunosc sursa.
