Pe o bancă pe cheiul Dâmboviței, băiatul își încearcă norocul:
-Niloufar, când ai două zile libere?
-Mâine şi poimâine, dar sâmbătă seară trebuie să mă culc devreme, pentru că duminică intru de gardă.
-Şi duminica asta?
-Da, Matei, şi încă multe altele. Nu îmi pare rău. Măcar aici, în România, nu sunt condiționată de alții atunci când îmi fac meseria.
-Ce-ar fi să te invit într-o mică excursie, în inima munţilor?
-Sună interesant. Ce presupune asta?
-Ceva echipament, niște schimburi…
-Şi unde se presupune că ne schimbăm? întrebă Niloufar panicată.
-Păi, unde este nevoie… sau la cabană, răspunse Matei, cu un zâmbet puţin arogant.
