Sunt o romantica incurabila. Inca imi doresc sa primesc flori si mici atentii de la sotul meu. Sa vad acea privire care invita la ceva doar de noi stiut. Dar… totusi imi este destul de greu sa imi mai exprim sentimentele. Prefer sa spal, sa fac mancarea lui preferata, sa aleg o melodie placuta, sa ii fac masaj. Dar totusi nu ii spun „Te iubesc” 🙁 Nu pot, nu vreau, inca ma doare. Doare trecutul ce si-a lasat o amprenta cu greutate de plumb si gust de fiere.
Totusi, acasa este acolo unde fac dragoste cu tine iubitule. Nu am nevoie de soba cand dorm goala langa tine si nici de o firma de paza si protectie, atat timp cat am bratele tale. Ce pastile si calmante? Sarutul tau pe frunte ma moleseste si ma face sa ma simt o pisicuta mica si pufoasa dezmierdata de stapana cu toata dragostea ei.
Cand nouri negri mi se abat in privire, vi tu si imi spui cu voce senina de copil cum ninge afara cu polistiren. Asta ca tot a dat azi cativa fulgi ca mazarichea :p
Dragul meu, tu sti, eu stiu. Imi este greu sa spun, dar simt. Pot insa sa iti promit ca o sa-i invat pe copiii nostrii sa spuna ce simt si sa arate fara rusine cand iubesc pe cineva din tot sufletul lor.
Descoperă mai multe la de la sex la dragoste
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
