Cine sunt eu în mediul online? Poate o frustrată vor spune unii. Una ne… sătulă. O persoană prea tupeistă sau prea excentrică.
Nimic din toate acestea nu este adevărat. În urma cursului la care am participat ieri (sambata 26 mai), mi-am dat seama că trebuie să mă orientez către o direcţie anume. Ştiu sigur că sunt singura persoană din ţară ce are un blog pe această nişă.
Cu siguranţă veţi găsi articole în ziare şi reviste legate de sfaturi şi trucuri pentru o relaţie mai bună, metode contraceptive sau recomandări de cabinete ginecologice/psihologice.
Eu nu abordez temele pentru notorietate şi nu am avut nici un venit dacă am recomandat o direcţie către X specializare sau Y metodă contraceptivă.
Ce nevoi acopăr în piaţă? Nevoia de a scoate tabu-ul din umbra lui BAU-BAU. Nevoia de a arăta şi partea bună a sexului, nu doar direcţia de procreere sau tendinţa de maraton sexual. Fac cunoscute cazuri de fimoză, nevoia de masaj erotic dar şi pauză de la relaţie. Arăt că sarcina este o perioadă tensionată din punct de vedere sexual, iar reluarea relaţiilor intime după naştere pot fi îngreunate de oboseala proaspeţilor părinţi sau de mici depresii ale mamei.
Cu ce mă diferenţiez? Prin aria mare de subiecte abordate. Nu mă limitez la sfaturi şi recomandări pentru cuplu. Nu marşez agresiv pe o metodă contraceptivă. Nu sunt împotriva avortului sau a videochatului. Doar le prezint din alte puncte de vedere.
Arăt că un bordel poate fi util comunităţii, mai ales dacă se adresează unui segment defavorizat de persoane. Am prezentat diferite tipuri de boli în funcţie de persoana, animalul sau obiectul cu care un om poate să facă sex.
Niciodată nu am dat nume reale în relatările mele. Mereu am folosit nume de personaje, şi anume Maria, Călin sau Mircea. Intenţionez să le păstrez şi pe viitor, fără să mai apelez la alte nume.
De ce m-ar crede pe mine cititorii? Pentru că sunt prea directă. Uneori şocant de sinceră. Pentru că am fost o femeie abuzată şi vreau să arăt că există viaţă după abuz, divorţ şi traume în copilărie.
Pentru că o mare parte din articole au legătură cu viaţa mea sau a persoanelor din jurul meu. Pentru că avem o lipsă cruntă de educaţie sexuală şi multă jenă şi ruşine.
Nu cumpărăm prezervative de jenă dar alergăm să căutăm pastila de a doua zi. Mereu lăsăm în grija bărbatului să cumpere metoda de protecţie pentru că el are pu… ă (penis). Sau a femeii pentru că ea este cea care rămâne gravidă. Bărbatul o scutură şi pleacă.
Cititorii m-ar mai putea crede pentru că este nevoie de informare de ori ce fel. De la cum să foloseşti jucăriile erotice, la cum se face un masaj erotic. De la o lenjerie sexy, la un aşternut care te îmbie la dragoste. De la un gest tandru, la masaj pe burtică de graviduță.
Ca parte tehnică în spatele acestui blog, aş spune că am un nume uşor de reţinut. Nu am logo din păcate, pentru că nu am reuşit să rezonez cu nimeni până în prezent. De asemenea nu am cărţi de vizită pentru că nu am ce logo să pun pe acestea, sau o prezentare atrăgătoare.
Blogul este pe subdomeniu şi intenţionez să îl las aşa. O mutare mi-ar face mai mult rău în acest moment decât bine. La partea de template mai am sigur de lucru şi recunosc faptul că l-am neglijat mult timp.
Pentru promovare, nu am creat o pagină de Facebook dedicată, dar am postat pe pagina mea personală şi pe grupul creat special pentru acesta. Am considerat că unele articole sunt prea intime sau cei care ar putea să posteze mesaje s-ar jena de rude şi cunoştinţe, de aceea am făcut grupul închis.
Ca vizibilitate în media, am apărut la emisiunea Faviei Apostol (minutul 46)şi am avut un articol publicat în ziarul aniversar al Editurii All.
Pe viitor intenţionez să mă implic activ în promovarea educaţiei sexuale în şcoli şi instituţii. Nu ştiu să spun în acest moment dacă voi reuşii să am un produs al muncii mele cu care să merg la branduri sau multinaţionale spre promovare.
Nu ştiu ce îmi rezervă viitorul, dar ştiu sigur că marţi am prima mea întâlnire cu un reprezentant al unei agenţii de PR.
De ce am scris acest articol? Pentru că a fost o provocare primită în cadrul cursului „Cum să te prezinţi bandurilor”, organizat pentru Digital Parents Talks, pregătit de Ana şi Lavinia de la Parenting PR. Găzduit de Conacul Golescu şi sponsorizat de către LIDL şi o super cofetărie al cărui nume l-am uitat subit (dar fac nişte prăjituri de îţi vine să uiţi de toată cura ta de slăbire) evenimentul a avut ca invitaţi speciali pe Raluca Motoca şi pe Alin Alecu.
Descoperă mai multe la de la sex la dragoste
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Eu cred ca atata timp cat exista un echilibru este nevoie si de educatie sexuala.
Exista si multe daca.
Cat de pregatiti sunt cei care o fac, modul in care reusesc sa vorbeasca unor pusti care sunt la varsta teribilismului. Nu e simplu.
Totul tine de echilibru de ambele parti.
A fi conservator, nu e ceva rau, dar…
Si aici, dincolo de o limita…
Asi vrea sa îmi spui despre scriitura mea unde se afla nu la modul general. Apreciez sinceritatea. ????
Sti, cred ca daca ador ceva la umanitate este diversitatea opiniilor. O lume in care toti am gandi la fel ar fi ingrozitor de trista.
Sunt texte, opinii ale tale unde rezonez, asa cum si opinii unde poate ca sunt mai conservator.
Pe de alta parte nu-mi plac cliseele.
Nu-mi plac stereotipurile.
Fiecare copil este un suflet diferit de altul.
Nu putem sa-i tratam ca o turma de oi in care toti sunt la fel.
Daca un copil este mai introvertit, nu cred ca trebuie sa-l extrovertim fortat doar pentru ca asa „trebuie”.
Poate ca exista copii care sunt pregatiti ca la 6 ani, asa cum spui tu, sa le vorbesti de masturbare. Si sa inteleaga cu adevarat despre ce e vorba. Dar nu trebuie sa transformam asta intr-un cliseu.
Nu cred nici in cealalta extrema cand la 14 ani i se pare ca face ceva gresit daca se masturbeaza.
Eu cred in echilibru si in individualism. Tu ca parinte ar trebui sa sti cel mai bine cand copilul tau este pregatit emotional sa vorbesti despre fiecare lucru in parte.
Nu toti suntem la fel.
Total de acord.
Pe de alta parte, sincer, este nevoie de educatie, este nevoie de oameni, ca tine care sa vorbeasca despre asta.
Iar despre igiena (ai atins si punctul asta in textele tale) …ce sa spun.
Ar trebui sa fie unul din primele lucruri pe care ar trebui sa le invete un copil.
Dar ce faci cand parintele nu are igiena?!
Incerci tu, ca societate.
Dar e greu.
Un copil care nu are un program de dimineata extrem de bine fixat (dus, spalat pe dinti, haine curate) va fi foarte greu modelat de societate. Pentru ca el traieste in mediul acela.
Romii sunt un bun exemplu. Nu spun ca nu exista si exceptii, dar este foarte greu.
Cunosc foarte bine tema.
Îți admir curajul de a vorbi public. Și dacă vrei să ai succes adevărat cu blogul, scrie cu diacritice, corectează-ți textele sau pune pe cineva să o facă.
„Crearea blogului, nu va da voua dreptul” – virgula este între subiect + atribut și predicat.
Și mai sus… la primul comentariu… „Ași vrea”…
Mai multă atenție! Nu mă supăr dacă nu aprobi comentariu, e un sfat care aș vrea să ajungă doar la tine.
🙂
Felicitări pentru curaj şi iniţiativă! Mereu, în privinţa asta, ne ascundem după deget, false pudori şi prejudecăţi.
Multumesc