Clemența se plimbă agitată prin casă. Întâlnirea de la notar nu i-a picat bine, deși nu a fost așa de rău precum preconizase. Nimeni nu a sărit la gâtul nimănui și nimeni nu a cerut mai mult decât a primit. Da, îi era greu să se despartă de o mașină, mai ales că unul dintre …
Era trecut de ora 23. Cu paşii târşiţi prin cameră Călin se duse la birou să deschidă laptopul. Prima dată deschise YouTube-ul. Îşi caută repede o muzică pentru abundenţă şi prosperitate. A citit comentariile la primul clip din lunga listă recomandată şi nu înţelege de ce mai toate se terminau cu “mulţumim om minunat”. Hotărî …
-Vezi că am citit 50 de umbre şi ştiu să fac prostii, spune Mirela cu o aroganţă tinerească.-Bine că ai citit, eu am trăit cât pentru 10 cărţi şi vreo două jurnale.-Da ce facem acum dragă, ne batem în trăiri?-Nu, am răspuns la avertizarea ta, spuse Maria luând ultima înghiţitură de gin şi punând paharul …
Maria mergea în faţă iar Mirela în spatele ei precum o secretară. Sau ca o elevă ce îşi urmează profesoara. Ce-i drept cam arătau aşa. Maria cu aspectul ei de femeie cu trăsături masculine, iar Mirela un fel de Sânziana Buruiană în varianta şatenă. La magazinul de cartier unde s-a oprit Maria pentru sticla ei …
Ghemuită, cu pătura pe ea şi cu ochii pierduţi undeva spre mijlocul camerei, între colţul mesei de televizor şi tabloul pueril de pe perete, Maria parcă era în transă. Nu dormise, dar nu era nici obosită. Din când în când tremura uşor şi îşi amintea că ieşise goală de la duş. De fiecare dată mai …
Cu paşi tremurând Maria se îndreaptă către biroul notarului ca să îşi revendice recipientul. Priveliştea nu era plăcută deloc. A fost ca în acea primă dată când l-a văzut dezbrăcat pe Mircea.
“Clemenţa, preţioasa mea soţie. Nu are rost să îmi cer scuze pentru nopţile sau zilele când am fost plecat de lângă tine şi de lângă copii. Nici nu încerc acum să îmi plătesc păcatele. Vă las casa, maşina de familie şi 60% din banii din toate conturile.
Privirea lui panicată se destinde când o vede întreagă, dar vrea să ştie motivul lipsei sale. Niciodată nu dispăruse fără urmă. Un mesaj pe un șervețel sau un SMS tot dădea.Bună dimineaţa. -Trebuie să aflu ceva? Întreabă Călin deschizând larg ușa.-Da. A murit Mircea. Plec. Am fost chemată la Ploieşti.
Maria deschide ochi şi scoate din gentuţă un bucheţel de ghiocei uscaţi. Au fost păstraţi în romanul istoric primit cu împrumut de la Mircea. A căutat în cameră un pahar şi s-a aşezat la masa din dreptul balconului cu paharul în faţa ei. A închis ochii şi revedea în minte momentul acela stânjenitor când el …
Din spatele uşii noii camere Maria îndrăzni să plângă. Şi plânse cu amar. Deşi ştia că Mircea nu este al ei, îl ştia acolo, undeva, şi putea să apeleze la el. Cel puţin asta făcuse cât timp a locuit în Bucureşti. Acum îi părea rău că nu a vrut să vorbească cu el în autobuz. …
