Era trecut de ora 23. Cu paşii târşiţi prin cameră Călin se duse la birou să deschidă laptopul. Prima dată deschise YouTube-ul. Îşi caută repede o muzică pentru abundenţă şi prosperitate. A citit comentariile la primul clip din lunga listă recomandată şi nu înţelege de ce mai toate se terminau cu “mulţumim om minunat”. Hotărî să îi dea o şansă acelei muzici şi o porni. Apoi se aşează mai confortabil la birou şi deschide e-mail-ul.
„Dragă Maria,
Nu ştiu când au trecut 3 zile. Pur şi simplu am muncit şi parcă am părut mai relaxat ştiind că nu mă aştepţi acasă la prânz sau la cină. Parcă am putut să iau o gură de aer în plus fără să mă simt vinovat. Ba mai mult, am terminat auditul cu o săptămână mai devreme. Apoi m-am trezit panicat căci nu ştiam ce să fac alt ceva în afară de muncă şi venit acasă la tine.
Am vrut să îţi scriu un mesaj, dar mi-am dat seama că nu îmi ajung caracterele. Apoi am decis să folosesc e-mail-ul. Aşa că iată-mă în Inbox-ul tău. Sper să îmi citeşti până la capăt gândurile.
Când m-am văzut singur între pereţii apartamentului mi-am dat seama că îmi lipseşte ceva. Acel ceva ce făcea timpul să treacă plăcut. Acum mi-am dat seama că tu erai acea persoană care se gândea să împartă o muzică bună cu mine, un film, o carte, o floare sau un masaj. Acum fiind singur am început să butonez telecomanda de la televizor. Recunosc că am rămas în canapea cam 36 de ore, timp în care nu am dormit deloc.
Cel mai mult m-a prins un documentar despre Muntele Himalaya. Nu am crezut că are atâtea nivele de viaţă şi stiluri de viaţă. Însă locul unde aş vrea să te duc, sau să te duci dacă îţi place este Valea Nubra. Un deşert pe munte. Ştiu că sună ciudat, dar chiar există acest deşert pe Muntele Himalaya. Este la o altitudine de 3000 de metrii, la limita dintre India și Asia Centrală. Pare un loc greu accesibil dacă te iei după hărţi, dar în realitate este pe vechiul drum al mătăsii. Am înţeles că recent a reînceput să fie vizitat şi este nevoie de o permisie specială, locală. Dar să nu ne batem capul acum cu aşa ceva. Doream numai să îţi spun că are o climă plăcută, deşi este totuşi la altitudine de 3000 de metri şi este situat pe un munte. Practic în creasta unui munte.
Ştiu că tu urmăreai într-o perioadă filmele indiene şi ai spus de câteva ori că ai vrea să mergi în acele locuri unde s-au filmat nu mai ştiu ce filme vechi, lacrimogene. Ştiu că îţi doreşti să porţi veşminte colorate, lungi şi accesorii mari. Şi ştiu cât de mult îţi place soarele, nisipul şi aerul de munte. Acest deşert le are pe toate, ca şi cum ar fi creat special pentru tine. Aş vrea să ţi-l notezi într-o agendă. Când ai starea necesară aruncă o privire la pozele din acest e-mail şi caută informaţii pe Google.
Nu te mai reţin. Nu te întreb nimic despre nimic. Am păstrat rezervarea la hotel după cum am avut înţelegerea iniţială. Deci 7 zile încă mă mai găseşti în Poiană.
Cu drag şi dor,
Al TĂU Călin”
După ce a apăsat butonul de trimitere Călin s-a aşezat pe pat mai mult în picaj. Cele 36 de ore îşi cereau tributul. Acum nu mai conta ritualul de culcare, poziţia cât mai dreaptă şi pijamaua la dungă. Leşinase într-o poziţie greu de imaginat şi adormise instantaneu. Nu visase nimic. Nici măcar nu îşi schimbase poziţia pe durata celor 10 ore de somn.
O lovitură cu sunet metalic l-a trezit pe Călin din somn. A avut impresia că se afla cu capul în clopotniţa de la mănăstirea unde a copilărit. Nu s-a uitat la ceas dar a deschis laptopul. Spera la un răspuns din partea Mariei. Puţin dezamăgit lăsa laptopul pornit şi plecă să facă un duş, sperând ca la întoarcere să se simtă altfel și să gândească altfel.
La duş şi-a promis că va încerca să nu se mai gândească numai la Maria. La baie a dat de buretele ei, gelul ei, big-ul ei, prosoapele ei. A dat drumul la radioul din baie şi a căutat cea mai energică melodie. În acest fel nu va reuşii să îşi pună ordine în gânduri şi nu se va gândi la ea.
A curs multă apă la duş. Şi se dădea cu gel, apoi cu săpun, apoi clătea. Şi iar cu gel, iar clătea. Oftă. Gel, săpun, apă, săpun, gel, apă… În zadar. După ceva timp a ieşit din duş cu dâră de apă după el.
O alarmă pusă pe calendarul laptopului i-a atras atenţia către ceas. Trecuse 3 ore de când intrase în duş. Ce?! 3 ore? Mare i-a fost mirarea. Timp de 3 ore el a încercat să… nu se gândească la Maria încercând să se masturbeze “în gol”.
,,Da păi cine naiba reuşeşte să se masturbeze cu mintea goală? Să nu ai tu în faţa ta o poză, poster, un desuu incitant sau chiar persoana iubită…,,
Călin fornăia deja. Testiculele i se umflaseră şi îl dureau de nu mai putea. S-a aşezat pe un fotoliu mai lat şi a încercat să găsească în mintea lui cea mai incitantă amintire cu Maria.
În mintea lui îi cauta părul, ochii, nasul şi gura. Linia gâtului l-a atras mereu ca un magnet. Umerii şi braţele îi erau locuri de poposire. Călin îşi lasă mâna să alunece către testiculele inflamate. Le mângâie cu drag şi le adresă câteva cuvinte de scuze pentru experienţa nereuşită de mai devreme din baie. Ce-i drept Călin vorbea mereu cu corpul lui. Vorbe frumoase, blânde. Vorbe de acceptare şi necriticare a dorinţelor şi preferinţelor sale. Şi corpul îl asculta cuminte, primind bucuros tot ceea ce îi oferea, reacţionând cu semnale electrice la fiecare excitare.
Nici acum nu îl dezamăgea corpul. Reacţionă la fiecare atingere cu câte un mic spasm pe ici şi colo. Penisul i se ridicase precum un catarg ce aştepta cu nerăbdare să adauge şi steagul fericit al orgasmului.
Dar ceva nu a mers bine. Imaginea Mariei din amintirea lui Călin dispărea treptat. Părea o amintire tare îndepărtată iar chipul ei acum era un contur de umăr ce se termină brusc undeva deasupra cotului.
Călin deschide ochii şi se ridică din fotoliu. Se duce spre geam şi caută priveliştea cea mai plăcută. Mereu a rezervat camere mai retrase, care nu aveau privelişte pe strada principală. Nici acum nu era o excepţie. În faţa lui se aşterneau brazii de la poalele munţilor. Auriul târziu al unei toamne pe care nu a simţit-o. O adiere de pe creastă veni zburdalnică şi îl înfiora puţin.
Bun aşa, îşi spuse el. Închise ochii şi întinse mâinile în faţă. Îşi compunea bucăţică cu bucăţica corpul Mariei. Ca un creator desăvârşit avu grijă să “corecteze” pe ici şi colo puţin corpul, crezând că va avea rezultate mai bune.
Acum avea în “faţa” lui o Maria cu nasul mai rotund, o faţă mai lată şi pomeţi şterşi. Un gât robust cu două vene ieşite în evidenţă. Umeri drepţi, continuaţi cu braţe simetrice şi ferme. Continuă cu şoldurile osoase şi o pereche de fese bombate şi ridicate. Pulpele erau fine, continuate cu nişte gambe precum fuioarele. Atât era el în stare să creeze în stilul lui de creator de partener sexual.
De undeva din afara hotelului se auzi chemarea unui muezin. La a treia chemare răspunse un altul din depărtare. Călin se zburli niţel ca o vrăbiuţă. Cumva concentrarea lui se duse. Confirmarea o primii când privise în jos către penisul său semi erect către flasc.
Fantezia sa cu o Maria în faţa lui creată şi îmbunătăţită în mintea sa nu mergea. Închise geamul şi se întinse în pat.
S-a învelit cu pătura şi stătea întins pe spate. Îşi duse mâinile sub ceafă şi cercetă atent tavanul. La un moment dat rămase fixat pe un punct. Privea şi tot privea până a început cumva să se relaxeze. Cumva vedea peste punct şi prin punct. Păstrase direcţia privirii dar marginile imaginii se distorsionată.
Era într-o semi transă. În subconştientul lui auzi o respiraţie. La început firavă. Apoi din ce în ce mai reală. Era lângă el. Respiraţia. O cunoştea bine. Era a Mariei. Era respiraţia ei de când dormea dusă.
Dintr-o dată nu îi mai convenea acestă respiraţie. S-a încruntat şi a vrut să o facă să dispară. Apoi s-a răzgândit şi a vrut să o transforme în gâfâiala. Da! Fix ceva mai alert avea nevoie. Când tot corpul şi mintea au ajuns la unison şi s-a relaxat fiecare fibră Călin a adormit.
Ceasurile au trecut. Din noapte a apărut ziua. Din linişte a ieşit zgomotul. Un ciocănit. Două, trei. Era camerista ce dorea să verifice dacă mai este cineva cazat în această cameră. Nu văzuse nimeni mişcare de vreo 2 zile, ceea ce era ciudat pentru domnul Călin cu tabieturi fixe de masă şi citit.
Cu uşa uşor deschisă se observă hainele dezordonate şi un colţ de oglindă în care se reflecta chipul lui Călin. Camerista se concentră bine pe imaginea din oglindă şi urmărea dacă se vede mişcare, dacă respiră. Zgomotul unui oftat îi confirmase faptul că domnul Călin trăieşte. Închise uşor uşa şi plecă la recepţie să transmită informaţii.
Nu după mult timp se trezeşte şi Călin. A deschis larg ochii, clipii de câteva ori apoi îi închise la loc. Pentru el noaptea parcă nu a existat. Parcă au trecut câteva secunde de când şi-a spus că vrea să schimbe respiraţia calmă din timpul somnului Mariei cu o gâfâială alertă.
Şi începe. Toată energia lui era canalizată sonor către lateralul său unde îşi închipuia că ar fi Maria. Cumva cu ochii minţii vedea un unghi de ghidare a sunetului: din mintea sa către locul de pe perna de lângă el. Era atât de determinat încât tot corpul i se încordase.
Strânse pumnii în care se adunase cearceaful satinat. Şi penisul a reacţionat. Era drept ca un catarg. După câteva secunde Călin şi-a relaxat o mână şi o lăsase în jos către penis. Apucă capul penisului încet şi îl strânge puţin. Se opreşte şi îşi duce mâna la gură. În grabă îi trânteşte un scuipat şi o duce la loc lângă penis. Reia atingerea capului cu o mişcare mai fermă, mai fluidă, puţin caldă şi de la scuipatul din gură.
Minutele treceau, Călin îşi pierdea din ce în ce mai des concentrarea pe respiraţia alertă a Mariei. Focusarea pe menţinerea penisului erect devenii o corvoadă. Decise să se oprească şi să mănânce ceva.
TEapa 🙂
Adica?