Duminica, zi de odihna, m-a scos din casa spre unul din locurile unde se inghesuie lumea in zilele frumoase. Cismigiul, caci despre el este vorba in povestioara mea, este loc de pelerinaj la porumbei, cetate si lac. Palcuri de oameni de toate varstele se bucurau de soare, porumbei sau de clipele petrecute impreuna. Dragostea, indiferent ca era exprimata verbal, prin gesturi simbolice sau prin limbajul sordo-mutilor, era aceeasi peste tot. Printre randurile citite pe malul lacului, surprindeam mici secvente romatice. Ici un cuplu de surdo-muti de cam 40 de ani impartind o inghetata, in spatele meu doi tineri jucandu-se cu catelul, pe alee o familie tanara ii aratau fiicei lor ratustele pe lac, spunandu-i ca este mama cu puii la plimbare. Atatea semne de dragoste sunt in jurul nostru. Atatea sentimente asteapta sa fie exprimate, impartasite, imbogatite. Nu pot decat sa ma gandesc ca aceste pesroane au primit o minima educatie legata de dragoste, sentimente si urmarile ei.
Dar ce se intampla cu cei care din varii motive, nu au aceasta minima educatie?
Descoperă mai multe la de la sex la dragoste
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.