Belgia și Franța înregistrează anual sute de femei mutilate genetic

Belgia dispune de două centre dedicate victimelor mutilate genetic. Un centru se află la Bruxelles, se numește Centrul Medical de Asistență pentru Victimele Mutilării Genitale (CeMAViE), iar altul este în Vrouwenkliniek, în Gent, care oferă aceleași servicii. În medie, cam trei sute de femei ajung pe an în fiecare din cele două centre. Anual aproximativ 600 de femei mutilate genetic cer ajutorul în Belgia…

Aceste două centre medicale sunt niște premiere în Europa în ceea ce privește îngrijirea victimelor MGF (mutilare genetică feminină). Astăzi se cunosc 24 000 de femei circumcise care trăiesc în Belgia. Numărul celor neraportate, adică neajunse într-un centru în urma procedurii groanize este cu siguranță mai mare.

Provenite cu precădere din Guineea, Somalia, Egipt, Etiopia și Coasta de Fildeș, aceste femei sunt traumatizate de un obicei ce greu se poate renunța la el. Sunt documentare ce arată că inclusiv femeile rămase în ţările unde se practică la ordinea zilei acest obicei nu sunt pro acestei tradiții. Totuși, pleacă capul la majoritatea ce consideră normală această mutilare.

Cu aceste gânduri sunt educate și tratate fetele emigrate în Belgia. Acesta este și motivul pentru care multe cazuri nu se raportează și nu se face o vizită medicală după procedură. Repetându-se de mii de ori că zona tăiată și cusută este impură și nimeni nu are voie să o atingă în afară de soț, femeia mutilată tace, pleacă capul și suportă consecinţele tradiției.

Dezinfibularea, procedura ce ajută puțin femeile mutilate genetic

O procedură medicală ce poate veni în ajutorul persoanelor mutilate este Dezinfibularea, care constă în deschiderea părții vaginale cusute, în cazurile în care orificiul vaginal a fost îngustat de eliminarea clitorisului și unirea labiilor. Această procedură este o practică recomandată de Organizația Mondială a Sănătății. Le permite femeilor să urineze din nou și să aibă menstruație într-un mod normal.

Cu toate acestea numărul femeilor ce îndrăznesc să ceară această soluție este infim… Într-un raport al clinicii din Bruxelles apar numai patru dezinfibulări într-un an.

Femeile care practică mutilarea genetică feminină își justifică acțiunea prin faptul că elimină impuritatea și dorința sexuală înainte de căsătorie, dar și faptul că aceasta este menționată în Coran.

În cazul familiilor care s-au mutat în altă țară, păstrarea acestei tradiții este o modalitate de a duce mai departe moștenirea lor culturală.

Şarjo (moașă):
” Când o femeie nu este circumcisă, va avea mâncărimi. Dacă nu se înlătură ceea ce are jos, ea va fi întotdeauna cu mâna acolo, pentru a se scărpina.”

Dr. Ghada Hatem, fondatoarea organizației non-profit La Maison des femmes (Casa femeilor), departamentul Seine-Saint-Denis:

” Există, de asemenea, și falsa impresie că o femeie „pură” este o femeie circumcisă, că procedura de circumcizie îi crește fertilitatea, iar copilul are, astfel, mai multe șanse să se nască viu.”

Diaryatou Bah:

” În țara lor natală nu se concepe ca vreo fată să rămână necircumcisă, e anormal, pentru că este văzută ca fiind impură și, mai presus de toate, din această cauză nu se va mai putea căsători. Pentru ca ea să rămână virgină până la căsătorie, trebuie să fie circumcisă”.

Els Leye, cercetătoare și fostă profesoară la Centrul Internațional de Sănătate Reproductivă al Universității din Gent a spus că există o reală distanță emoțională, între centrele de ajutor și aceste femei. Apoi urmează distanța fizică până la cabinete.

” Dacă centrele ar avea ginecologi din Guineea sau moașe din Somalia, prăpastia culturală ar fi mai mică.”

Anul acesta, CeMAViE pregătește prima campanie de awareness pe această temă, deși întâlniri tematice multiculturale au tot făcut. Drept dovadă vă arăt o poză de la Geneva, din 2017, preluată de pe pagina de Facebook a organizației.

Site-ul unde găsiți mai multe informații despre CeMAViE este https://www.stpierre-bru.be/service/gynecologie-obstetrique/320-rue-haute/cemavie-mutilations-genitales-feminines/

Toate aceste mutilări se fac în ţările africane unde educația este minimă iar educația sexuală este interzisă inclusiv în gând. Deși zeci de mii de astfel de femei ajung în țări dezvoltate precum Belgia, Franța sau Canada educația sexuală a pierdut trenul de mult. Prea puține femei ajung în gară pentru o minimă informare referitoare la trenul cu vise și tratamente ginecologice.

Nu știu când a apărut 6 februarie, Ziua Internațională a Toleranței Zero față de Mutilarea Genitală a Femeilor. Dar știu că în Franța, cu ocazia acestei zile deosebite France24 a realizat o analiză detaliată.

Aproximativ 125.000 de femei au căzut victime ale mutilării genitale (MGF). Lupta împotriva acestei practici, care se poartă de 40 de ani încoace, a dus la crearea unui sistem care să ofere victimelor acces la asistență atât psihologică, cât și chirurgicală.

Cu toate acestea, în aprilie 2022, o mamă în vârstă de 39 de ani a fost condamnată la cinci ani de închisoare cu suspendare după ce între anii 2007 și 2013 și-a circumcis cele trei fiice mai mari ale sale, una dintre acestea suferind de un handicap mintal.

Pandemia de Covid și războiul din Ucraina au făcut ca numărul de cazurile de mutilare genitală a femeilor să crească. Numărul tot mai mare de victime ale procedurii de mutilare genitală se justifică pe fondul pandemiei de Covid și a războiul din Ucraina.

„În Africa, anumite persoane care practică circumcizia au început să readopte acest ritual. Familii întregi nu au ce mânca, școlile se închid, iar singura soluție rămasă este ca tații să își căsătorească fiicele”, susține Isabelle Gillette-Faye, sociolog și director al GAMS (Grupul pentru Abolirea Mutilării Sexuale Feminine, a căsătoriilor forțate și a altor practici tradiționale dăunătoare sănătății femeilor și copiilor).

Și UNICEF avertizează că pandemia de COVID-19 amenință să anuleze progresele din ultimele decenii.

Unde se întâmplă MGF?

Nankali Maksud, consilier principal al UNICEF în domeniul prevenirii practicilor nocive:

„Pierdem teren în lupta pentru eliminarea mutilării genitale a femeilor, consecințele fiind devastatoare pentru milioane de fete în țările în care această practică este foarte răspândită”.

… „În cazul în care fetele nu au acces la servicii vitale, școli și rețele comunitare, riscul de mutilare genitală crește simțitor, punându-le în pericol sănătatea, educația și viitorul… Trebuie să ne angajăm că vom continua să realizăm acțiuni concertate și finanțate corespunzător pentru a reveni pe drumul către eliminarea acestei practici în întreaga lume”.

Potrivit datelor furnizate de UNICEF la 4 februarie 2022

-Dintre cele 31 de țări care dețin date referitoare la mutilarea genitală a femeilor, 15 se confruntă cu conflicte, cu o creștere a sărăciei și a inegalităților, ceea ce creează o criză în mijlocul crizei pentru fetele cele mai vulnerabile și mai marginalizate din lume.
-În unele țări, mutilarea genitală feminină constituie în continuare o practică aproape universală, afectând aproximativ 90% dintre fetele din Djibouti, Guineea, Mâli și Somalia.
-În aproximativ jumătate dintre țări, mutilarea genitală feminină se realizează tot mai des la vârste mici, ceea ce reduce șansele unei intervenții. De exemplu, în Kenya, vârsta medie la care se recurge la această practică a scăzut de la 12 ani la 9 ani în ultimele trei decenii.

Deși în România nu sunt cunoscute astfel de abuzuri, din păcate femeile sunt agresate fizic și psihic într-un procent cu mult mai mare față de alte țări.

Pentru că mulți tineri pleacă la muncă sau la școală în străinătate putem spunea că ne-au plecat creierele educate și am rămas cu prea multă pleavă agresivă, greu de stăpânit. Chiar și așa, nu toate abuzurile fizice la adresa femeilor ajung să fie înregistrate.

Conform datelor Centrului Filia, una din patru românce a fost agresată fizic sau sexual de actualul sau fostul partener. În 2021, au fost sesizate aproximativ 30.000 de fapte de loviri sau alte violențe în familie şi au fost emise 10.336 de ordine de protecție din care 28% au fost încălcate. Ceea ce înseamnă că depăşim numărul mutilărilor genetice din Franţa + Belgia la un loc…

Notă referitor la data de 6 februarie

În 2012, Adunarea Generală a ONU a desemnat 6 februarie drept Ziua internațională a toleranței zero față de mutilarea genitală a femeilor, cu scopul de a amplifica și de a îndruma eforturile menite să asigure eliminarea acestei practici.