Educația plastică nu înseamnă lucrul cu plasticul, precum educația tehnologică nu înseamnă lucratul în laboratoare hi-tech. Atunci cum poate EDUCAȚIA SEXUALĂ să însemne a face sex?
Salutare. De vreo două luni mi-am setat o alarmă în Google Alert pe cuvintele educație sexuală. La început primeam o notificare la câteva zile. Asta însemna un articol, postare pe Facebook sau imagine. Astăzi am fost surprinsă să găsesc în acea notificare 21 de „postări”. Majoritatea pe baza legii.
Nasol când în presă alocăm spațiu pentru dispute ce nu duc la un rezultat. Nasol când observ că încă sunt adulţi ce nu știu să pună un prezervativ.
Aseară am răspuns unei postări de acest tip pe un grup de Facebook numit EDUCAŢIE SEXUALĂ. Nu este grupul meu. Mult timp a fost adormit grupul și recent au apărut firav postări. Cu toate acestea un bărbat și-a făcut curaj să întrebe „Cum folosește corect prezervativul„.
Grupul este mic, aproximativ 150 de persoane, dar NIMENI nu a răspuns la întrebarea bărbatului. Oare de ce? Pentru că nu știu? Am o vagă impresie că ei nu se află în grup pentru educația de bază, ci speră la trucuri de profesioniști. În fine.
Ministul Educației susține EDUCAȚIA SEXUALĂ
Deși Ministrul Educație susține disciplina din școală, mulți se împiedică de termen, precum am scris la începutul articolului.
Într-un interviu Ministrul Câmpeanu spune:
„Nu am nicio emoţie cu această denumire chiar dacă acest cuvânt, sexual, pentru acei părinţi care sunt mai puţin pregătiţi poate să genereze foarte facil idei preconcepute. Este vorba de educaţie sexuală. Poate ar fi fost mai fericită o denumire mai explicită care să îi ajute şi pe cei care nu intră în profunzimea lucrurilor, ci se uită doar la denumiri. Zic, poate, dar e foarte în regulă aşa, eu, personal, nu am niciun fel de problemă. Eu cred că bine ar fi să fie înscrişi din start pentru această disciplină, urmând ca în cazul în care părinţii au rezerve să poată formula cereri de retragere de la această disciplină, motivate sau nu, dar punctual”.
Asta îmi aduce aminte de materia „religie” din școala generală, când pe același stil părinții puteau face cerere ca ai lor copii să nu fie prezenți la oră dacă făceau parte din altă religie. Și aveam cred 3 colegi. Nu mai știu ce făceau în acel timp, dar clar, știau Biblia (lor) mai bine ca orice materie de la școală.
Acum îmi dai și eu cu părerea legat de materia EDUCAȚIE SEXUALĂ
Nu știu cine a făcut programa școlară la această materie. Nu am văzut materialul. Nu îmi este clar cine va preda această materie. Nu se specifică ce calificare va avea profesorul de EDUCAȚIE SEXUALĂ.
Ceea ce aș face eu:
*Caut psihologi cu competențe în sexologie pediatrică
*Caut sexologi cu competențe pediatrice
*Caut ONG-uri din această zonă și
Aș școlariza membrii pentru a putea preda materia.
Ce am făcut concret: Am încercat să fac un curs. Am scris în acest articol ce a ieșit.
Ce recomand părinților: un articol despre educație sexuală digitală.
Conform unui articol din Libertatea, „Opționalul în sine ajunge la doar 6% dintre elevii români (asta a însemnat 150.000 în anul școlar 2019-2020), iar Ministerul Educației și Cercetării (MEC) nu are evidența școlilor care-l fac.” 🙁 🙁 🙁
Deci avem o materie pe care nu putem centraliza. Nu știm cine beneficiază de ea, de acest tip de educație. Asta tot în „avantajul” politicienilor care aud doar „sex”, acolo unde UE aude „conștientizare”.
România este încă una dintre cele șase țări ale Uniunii Europene care nu au educație sexuală ca materie obligatorie în școli.
Conform definiției emise de Federația Internațională a Planificării Familiale (IPPF) în 2007, educația sexuală vizează „diseminarea informațiilor generale și tehnice, a faptelor și problemelor care creează conștientizare și oferă tinerilor accesul la cunoștințe esențiale și pregătire în comunicare și abilități de luare a deciziilor”. Copiii trebuie „să se bucure de sexualitate atât fizic cât și emoțional, individual, precum și în relații”.
Pe scurt această educație se vrea a fi la nivel de comunicare, de învățare precum literatura, apoi dezbătută cu familia și ulterior cu partenerul.
Sau voi cum ați înțeles? Vă aștept cu răspunsuri în comentarii.
Descoperă mai multe la de la sex la dragoste
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
În timp ce teoretic copiilor ar trebui să li se facă educație sexuală din același motiv pentru care li se face educația de a citi, scrie sau număra, practic domeniul sexual ar trebui ținut departe de ei până la vârsta de 18 ani, cu excepția unor ore despre bolile cu transmitere sexuală, să fie speriați unpic, pentru că la 16 ani nu este de așteptat să mustească de responsabilitate și prudență.
Motivul pentru care trebuie ținuți departe de sexualitate este simplu: sunt prea mici, nu percep corect și auzind, le vin idei, pe care le vor pune în practică. Vorbește unor copii despre luptele cu arcuri și săgeți, si a doua zi aia or să vrea toți, să tragă cu arcul, e mult până află. Nu are nici o logică să-i spui unui copil de 14-16 ani despre poziția Amazoana. Sau despre opțiunea de a fi gay, masochist, abstinent sau poligam. Îi vei da idei, lipsit de pricepere le va aplica prost, și beneficiul ar fi care? Că cei care au făcut cursurile vor știi să obțină un orgasm cu 5 minute mai târziu ca cei neșcoliți, sau ce altceva ar fi? Se vor angaja cu asta undeva? Nu te angajezi cu Pitagora și Mendeleev, te angajezi cu tehnici de masturbare? Educația sexuală la minori este un lucru bun doar în teorie (că sa fie școliți), în practică nu va ieși decât inevitabil prost.
Pe același raționament, copiilor le-ar fi utile cursuri de tras cu arme de foc, plus să li se dea astfel de instrumente. Pentru a fi educați, pentru siguranța lor, etc. Ce ar putea fi rău în asta? E exact aceeași logică, în teorie ar fi minunat să aibă pistoale și curs de a le folosi. În practica nu e tot așa. La fel cu sexul.
Problema vine din afară, unde se împinge serios sexualitatea spre copii de 7-10-13 ani, sexualitate însemnând opțiunile sexuale, opțiuni privind identitatea sexuală. Concret îi învață despre gay, despre transgenderi, etc, ca despre niște normalități. Și încearcă să-i facă să alunece în astfel de direcții. Este plin netul de știri, filme, documentare, despre această situație. Lucru care omit acei învățători să-l spună, este ce iad primesc ăia cu astfel de alegeri de la restul societății. Asta nu o spune nimeni.
Copii la școală râd de ăla care nu are telefon ca restul, vă dați seama ce viață are copilul cu doi tați, sau copilul (băiat) care se crede fetiță?
Și mai târziu, în societate, în aceeași societate care a râs de el în școală, ce va avea acel copil? Presiuni până se sinucide. E diferență între cineva care devine transsexual la 30 de ani că vrea, și un copil dezorientat, care a luat-o pe căi arătate de alții, de la 10 ani, și care ajungând la 20, nu știe ce e cu el, nici dacă e băiat sau fată. Că restul din jurul lui vor știi cu siguranță ce sunt (fiecare), doar el va fi confuzul. Ce vină va avea? Nu are vină, dar va trage consecințe totuși.
Vorbind la vârsta când nici nu înțeleg ce înseamnă „a te excita” despre lucruri care au foarte mare legătură cu a te excita, copiilor nu doar ca nu le este de folos cu nimic, dar le deschide porți spre alegeri foarte greșite. Aud despre gay, transexuali, etc, ca de o normalitate, și vor vrea si ei, normal. De ce să nu vrei ceva ce alții fac, la fumat cum este, nu tot așa? Se apucă pentru că văd pe alții.
Repet, sexualitatea nu are ce căuta în școli, în condițiile în care ăia (copii din școală) sunt prea mici să priceapă așa ceva. Cu toții am avut 16 ani, și știm prea bine că la vârsta aia nu gândeam nimic, de ce să presupunem că ăștia de azi ar fi așa, maturi ca noi la 40? E absurd.
Căutați pe net subiectul copii transexuali, nu au 16 ani împliniți dar au schimbare de sex. Cum or fi ajuns ei la concluzia că nu au sexul corect, înainte să ajungă la prima erecție măcar? După ce anume s-au luat, când au zis: băi, eu nu sunt baiat de fapt, sunt fată?
Sa fiu sincer, probabil și eu as fi vrut să fiu altceva la 10 ani, dacă oamenii mari mi-ar fi spus ca pot să fiu ce vreau, că e normal să-mi doresc asta, etc. Adică, erau oamenii mari, când ești copil, ai încredere în oamenii mari, nu? Ei nu mint, îți vor binele, etc.
Multumesc pentru timpul acordat scrierii acestui mesaj.