Este noapte si tarziu. Nici nu stiu cand m-a parasit lumina si bezna a invadat camera. Cum eu sunt contopita de ceva timp in tastatura si monitorul pc-ului, nu am batat de seama cum au trecut orele.
Deodata imi aduc aminte de Sala Dalles.
Zilele astea am trecut prin fata ei. Am mai trecut de cateva ori prin dreptul vitrinei, apoi ultima oara, m-am oprit si incercam sa vad in intunericul salii trecutul meu. Mai exact, cam cu 10 ani in urma, cand il trageam de mana pe cel ce avea sa imi fie sot, ca sa il bazai la cap sa imi cumpere si mie un amarat de inel de argint cu care sa ma laud si eu. Si nu glumesc cand spun ca il trageam de mana. Nu era romantic, nu oferea cadouri, nu ii placea sa merga cu mine mai pe nicaieri. Cei drept, nici el singur sau cu baietii nu pleca mai departe de cel mai apropiat magazin de casa unde se putea bea o bere, doua, trei… si restul berilor.
Dar totusi, Sala Dalles a fost pentru mine ceva dragut. Locul unde am purtat prima data voal de mireasa (si singura data pana acum). Locul unde am facut prima poza „oficiala” cu EL, ca sot si sotie de Sf Valentin. Tot la Sala Dalles am intrat prima data intr-un Sex-Shop (a doua oara a fost anul trecut) si am pus mana pe un vibrator in forma de stiulete de porumb.
De atunci, nu am mai vazut un alt stiulete, scuze… vibrator in forma mai taraneasca decat acela. Desi tehnologia a evolut destul de mult, nu s-au mai gandit altii sa reproduca acel exemplar.
Dar revenind la Sala Dalles. Ea a reprezentant pentru mine un loc minunat, plin de optiuni de cadouri, de dulciuri speciale si… de urma celui ce nu mi-a meritat prezenta.
Descoperă mai multe la de la sex la dragoste
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.