Ce au bărbații cu prezervativul?!

Până să mă dumiresc eu cum este cu sexul, primul lucru pe care l-am înţeles a fost faptul că EU trebuie să mă asigur de metoda de protecţie. EL (un el general, prin care nominalizez toată albia de porci), se crede atât de nevinovat, curat şi sigur pe el, încât uneori chiar se crede pe sine când spune că de el nu se prinde nici o boală… Nu ştiu de unde ideea că femeia este cea murdară, cea care preacurveşte, cea fără minte. Nu vreau să cred că este acea îndoctrinare tâmpită din sânul bisericilor de toate tipurile şi culorile.

Viaţa sexuală mi-am început-o la 17 ani cu cel ce avea să îmi fie primul soţ. Până în momentul ZERO, am avut mai multe tentative în care nu cred că am folosit prezervativ. Spun de prezervativ pentru că această metodă am folosit-o câteva luni, până a început „domnul” să protesteze că el nu mai vrea „căciuliţă” pentru că nu simte „cum trebuie” că face sex. Mi-a aruncat câteva vorbe despre pastile, mai mult subliminal, lăsând să se înţeleagă că el nu mai face nimic cu mine dacă eu nu iau pastile. Şi am căzut în capcana anticoncepţionalelor „prescrise” după ureche de o doamnă „doftoră” ce lucra în Spitalul Municipal şi avea şi câteva ore la Cabinetul de „Planificare Familială”. Fiind într-o situaţie dificilă din punct de vedere al persoanelor cu care puteam să vorbesc despre ceva atât de intim, am „mers pe burtă” şi am acceptat pastilele doamnei „doftor”. Au fost câteva luni în care eu m-am simţit rău şi am renunţat la ele când nu mai eram în stare să mă ţin pe picioare.

Fiind una din ultimele virgine din clasă, nu îndrăzneam să întreb ceva pe la colegele cu muuuultă experienţă pentru a nu mă face de râs. Ştiu că a urmat o pauză de refacere pentru mine, timp în care domnul bolborosea de toţi creatorii prezervativului modern sau antic.

Nu mai ştiu cum am ajuns la următorul Cabinet de Planificare Familială, dar această doamnă era şi sper că încă mai este DOAMNA DOCTOR. O femeie plăcută, glumeaţă, care a ştiut să vorbească cu mine în aşa fel încât să înţeleg tot. Am făcut analize la recomandarea ei, am completat un „formulăroi” şi la final de tot am primit recomandarea de a folosi pastilele anticoncepţionale numite LOGEST.

Dacă prezervativele le cumpăra domnul, pastilele erau în „cârca mea”, pentru că eu le foloseam. Cu alte cuvinte, din alocaţia mea de elev, îmi cumpăram metoda contraceptivă.

După divorţ, am pus mare preţ pe prezervativ. Plecată cu sechele la noul drum (dar mai ales cu ideea tâmpită că o fată ce a fost măritată şi s-a îngrăşat câteva kilograme nu o să mai fie dorită de nimeni), mult timp m-am ţinut băţoasă, dar cu cel puţin un prezervativ la mine.

 În anii următori, în relaţiile avute sau chiar în tentative, am observat o lehamite legată de prezervativ din partea bărbaţilor. Toţi se credeau experţi în mânuirea corectă şi rapidă a penisului în timpul actului sexual. Nu mai spun de cazurile în care actul sexual dura infinit de puţin (din diverse motive ce ţin strict de ei), de unde şi ideea că nu are timp boala sau sarcina să „se lipească” de ei.

Nu ştiu cine le-a băgat în cap bărbaţilor ideea că ei au mereu dreptate. Când îţi bagă fraza aia cu „io am experienţă” şi ştiu ce fac, dar nu sunt în stare să îşi cumpere un prezervativ pe dimensiunile penisului lor, îţi vine să laşi naibii toată fierbinţeala şi să intri în primul sex shop.

Prezervativul a fost în viaţa mea un obiect „taboo” până am învăţat să îl folosesc. De la cumpărat, la montat, obiectul este penibil de simplu, însă dă mari bătăi de cap celor ce preferă senzaţia de „pele pe pele”. Bărbaţii sunt foarte ironici şi răutăcioşi când îi refuzi pe motiv că nu vor să folosească prezervativul. Încep şi scot „artileria grea” şi mai au puţin să „te facă” fie mironosiţă, fie mare panaramă, deşi tu eşti cea care se gândeşte la protecţia împotriva bolilor cu transmitere sexuală, la o sarcină nedorită şi chiar eşti în stare să recunoşti diametrul penisului numai urmărindu-l la pișoar…

Şi întâmplări cu prezervative am tot avut câţiva ani. Unele soldate numai din lipsa educaţiei sexuale. O întâmplare a fost, pe la vârsta de 18 ani, când dintr-o hârjoneală mai insistentă am încercat să fac sex cu un prieten. Din fericire, nu ne-a ieşit, pentru că băiatul avea un penis mult prea mare ca circumferinţă. Din acest motiv, tind să cred că el mult timp nu a folosit prezervative decât dacă a conştientizat particularitatea sa şi a căutat ceva potrivit.

O altă întâmplare a fost pe la 20 de ani, vârstă la care ştiam să recunosc un prezervativ bun, din punct de vedere calitativ, şi potrivit pentru anumite dimensiuni. Băiatul din această poveste avea un penis atât de subţire, încât am rămas puţin panicată, în ideea că nu ştiam dacă îl voi simţii. Deşi băiatul avea prezervative la el, acestea erau inutile, pentru că el înfășcase din raftul magazinului ce văzuse mai repede, iar dimensiunea aleasă îi făceau penisul să pară un crenvurşti pipernicit cu pieliţa exfoliată de la fierbere.

Pe la 25 de ani, lucram în magazinul OBI, la biroul de credite. Un client vine cu prietenul cică să îl susţină pentru a reuşi să ia creditul. Acest prieten face tot posibilul să ne vedem separat. După ceva timp, am avut o tentativă de relaţie. Totul s-a terminat într-o seară când el insistă să facem sex fără prezervativ, pe motiv că s-a grăbit să ajungă casă şi a uitat să cumpere. Deşi eu îi arătasem în nenumărate rânduri că aveam „rezerve” la mine, în acea seară nu m-a întrebat nimic, dar a fost insistent până la limita cu a mă forţa.

Am început să ţip la el, moment în care s-a potolit, ştiind că pereţii garsonierelor erau tare subţiri. Seara s-a terminat cu metoda „cur-în-cur şi noapte bună”. Dimineaţa, pe la 6, el a plecat la muncă şi am rămas eu singură în garsonieră. Programul meu începea la 9. Încă furioasă după seara trecută, am luat o foaie şi i-am scris cele mai acide gânduri ale mele. M-am semnat, am luat un cartof din bucătărie, am pus scrisoarea peste cartof şi un prezervativ peste scrisoare. Acestea le-am pus în mijlocul patului şi am trecut un cuţit prin ele. Am încuiat uşa şi am plecat. Punct.

Cu alte cuvinte, bărbaţii nu conştientizează riscul la care se supun. Cu durere în suflet spun că bărbaţii care merg des la lucrătoare sexuale sau care îşi schimbă des partenerele sunt cei care folosesc prezervative. Restul… mult prea ocazional, mult prea timizi în a le cumpăra, în a descoperii care este marca şi dimensiunea potrivită.

Am întâlnit şi cazuri de bărbaţi axaţi pe muncă şi carieră, iar viaţa sexuală a rămas pe un loc puţin numit 99. Acestea sunt tentativa de relaţie cu domnul „Maestru Motoare de Aeronave,, ce mi-a spus direct la întâlnirea cu nr. 3 că el nu ştie să treacă de la plimbat la ţinut de mână şi apoi la sex. Sau bărbaţi care la vârsta de 25-30 de ani sunt încă virgini. Adică tentativa de relaţie cu numărul pi er şi pi er pătrat  😀

Dacă aveam în toate acele momente cunoştinţele din prezent, le-aş fi altoit peste feţele stimabililor domni (ce îşi făceau cruce cu limba în cerul gurii când întrebam de prezervativ) nişte dovezi clare ale sănătăţii mele. Eventual dacă se găsea ceva cu reclamă luminată şi cu sunet pe megafon în care să se specifice că eu nu sufăr de boli ruşinoase. Ba chiar m-am gândit la un moment dat să trimit un X-ulescu la analize de sânge, pentru că îl suspectam de „împărţire frecventă de iubire”.

Acum, cu uşurinţă puteţi să vă testaţi sănătatea acasă, prin intermediul testelor Veneris. Chiar dacă acestea ies negative pentru boli precum sifilis sau infecţii genitale, acesta nu este un motiv pentru a face sex cu un partener neprotejat. Numai în situaţii concrete de procreere 😀

Dacă şi pe viitor bărbaţii mai consideră PREZERVATIVUL un subiect „taboo” în era informaţiilor, atunci ei sunt sexul slab, pentru că au capul tare numai când vor între picioarele partenerei.