Sexualitatea este o capacitate care se învață

Sâmbătă, 19 mai, am fost la o conferinţă pe tema educaţiei sexuale. Cei patru vorbitori, îndrumaţi de Ioana alias Prinţesa Urbană au expus fiecare cum au putut mai bine şi în limita timpului ideile principale din necesitatea educaţiei sexuale.

Fiecare invitat părea că exprimă continuare ideii predecesorului său. Din cei 4, Adriana Radu mi s-a părut (părerea mea) ca fiind de pe altă planetă. Tonalitatea vocii sale, capacitatea de a fi cursivă, ticurile verbale şi gesturile făcute cu mâinile m-au făcut să mă întreb ce căuta acolo. Nu pun la îndoială munca şi pregătirea ei educaţională, ci numai felul cum s-a prezentat la eveniment. Să spunem că era indispusă din cauza unei gripe/viroze/pitici pe creier, motiv pentru care voi omite activitatea ei. Singurul lucru util pe care am putut să îl înţeleg a fost ghidul pentru standardele educaţiei sexuale în Europa.

     Cel mai simpatic invitat mi s-a părut Diana Stanculeanu. Viteza ei de reacţie la subiectele conferinţei dar şi la întrebările din public o făceau să pară în lumea ei. Tonalitatea plăcută, expunerea ideilor şi răspunsurile venite din partea ei erau create cu un limbaj ce îmbina capacitatea de înţelegere a tuturor celor prezenţi la eveniment cu mici cunoştinţe medicale.

     Ceea ce am învăţat la curs mi-am notat la liniuţă ca la şcoală. A fost mai uşor aşa, dar fiecare „liniuţă” poate fi dezvoltată în cel puţin un articol independent.

     Ca o idee principală, „copiii sunt fiinţe sexuale de la început”. Ţine de fiecare cum vreţi să contorizaţi începutul, adică fie din burtică, fie de la naştere.

     Noi, generaţia de acum, care avem minim 25-27 de ani, suntem cei bombardaţi cu modele sexuale defectuoase de concepţie primite de la părinţi. Dacă mai adăugăm în ecuaţie elementul „religie”, „etnie” sau zona rurală, putem să spunem că suntem îndobitociţi spre iresponsabilitate.

Încă mai sunt comunităţi în care fetelor în mod intenţionat nu li se spun nimic despre sex pentru a rămâne virgine până la căsătorie. Sau, în cazurile extreme, li se spun atrocităţi despre ce pot păţii dacă sunt prinse că nu mai sunt virgine în noapte nunţii.

     Ceea ce nu înţeleg marea majoritate a oamenilor (CU SAU FĂRĂ ŞCOALĂ), este faptul că educaţia sexuală nu grăbeşte începuturile vieţii sexuale.

     Din dezinformare sau informare parţială, se nasc monştrii ce pot avea repercusiuni cel puţin la nivel psihic, nu mai menţionez de boli sau eventuale sarcini nedorite.

     Ba avem şi situaţii extrem de ciudate. Curiozităţi duse la extrem, trăite pe pielea lor, a oamenilor iresponsabili/inconştienţi. Un exemplu este următorul: o femeie tânără care a rămas însărcinată numai pentru a vedea ce este şi cum se face un avort. Rezultatul acestui experiment este o sterilitate ireversibilă datorită complicaţiilor. Persoana în cauză are acum peste 40 de ani.

     Printre tinerii de azi umblă trucuri despre cum să folosim şmecher şi cool un prezervativ. Ceea ce nu realizează ei este faptul că acest obiect este un dispozitiv ce vine cu nişte instrucţiuni bine stabilite şi OBLIGATORIU de urmat. Ceea ce văd în filmele cu tentă sexuală sau erotice, nu este adevărat. Aceştia, teribiliştii sexual, nu fac diferenţe între sexul în pornografie şi sexul în viaţa reală. Uneori sunt precum copiii mici şi cred tot ceea ce văd în acele filmuleţe, deşi calitatea filmărilor şi nu numai lasă de dorit. Aceştia trebuie să înţeleagă că filmele porno sunt un fel de divertisment.

     Copiii sunt nativ curioşi. Cu alte cuvinte nu avem cum să îi împiedicăm să experimenteze. Cu toţii vor încerca să găsească informaţii şi să te testeze. Ceea ce trebuie să le explicăm este faptul că atât timp cât sunt mici, de câţiva anişori, trebuie să înţeleagă conceptul de atingeri potrivite şi atingeri nepotrivite. Chiar şi în familie, unele atingeri pot să fie nepotrivite, deranjante. Copilul trebuie învăţat că el primeşte ajutor legat de igienă şi schimbatul hainelor atât timp cât el nu se poate descurca singur. O persoană străină nu are voie să atingă copilul, dacă nu este asistentă/doctor, educatoare/învăţătoare sau poliţist şi numai în cazuri justificate.

     Copilul trebuie învăţat de mic, din momentul când capătă puţină independenţă ceea ce este comportament intim vs comportament social. El trebuie să deosebească gesturile ce pot fi făcute acasă în intimitate, de gesturile şi comportamentul pe care trebuie să îl aibe din momentul când iese pe uşa casei. Gesturi precum scărpinatul în zonele intime, urinatul în locuri publice sau privitul insistent la o persoană/parte de corp a unui necunoscut nu sunt permise, dar trebuiesc explicate pe înţelesul celui mic.

     Sexualitatea este o capacitate care se învaţă. Iar sexualitatea nu are legătură cu începerea vieţii sexuale. La copiii de doi anişori poţi să le spui cum să se şteargă singurel în zonele intime şi să le explici că adulţii merg singuri la baie. De pe la 3-4 ani îi poţi explica diferenţele dintre fetiţe şi băieţei. Pe la 5-6 ani îi poţi spune o primă variantă despre cum vin copiii pe lume şi aşi aprecia să spui ceva corect, fără înflorituri de berze/verze/ciori (Dacă este mai mulatru la piele). Pe la 7-9 ani îi poţi spune despre menstruaţie şi despre apariţia părului în zonele intime, despre mirosul de traspiratie şi eventual despre masturbare. Pe la 12 ani îi poţi spune adevărul despre cum vin copiii pe lume şi ce este sexul. Îi poţi enumera metode de contracepţie.

     În şcoală sunt mai interesaţi de procesul ingineresc. Deci este posibil să pună întrebări despre „detalii tehnice”. Uneori, râsul copiilor este un mecanism de stânjeneală. Sunt momente când copilul descoperă ceva nou şi vine să îţi spună. Este bine să foloseşti cele 3 întrebări: de unde ai auzit? Ce ştii despre asta? Ce crezi despre asta? Aştepţi reacţia lui şi în funcţie de necesarul situaţiei îi poţi explica în linii mari sau mai detaliat.

     Odată cu creşterea în vârstă, copiii devin tot mai atraşi de filmele erotice. Ceea ce nu ştiu ei este faptul că majoritatea filmelor cu tentă sexuală sau cu imagini explicite „obiectifica” femeia. Ea este cea care stă în fel şi chip, ascultă sau execută „ordinele” bărbatului din filmare. Rare ori găseşti un film erotic cu o poveste, cu tandreţe şi cu situaţii reale, nu fantezisme.

Deşi internetul abundă de informaţii, nu toate sunt corecte. Din acest motiv, încă mai avem adulţi sănătoşi din punct de vedere sexual, dar incapabili să îl practice, fie din cauza problemelor psihologice fie a anumitor situaţii jenante prin care au trecut din cauza lipsei de informare corectă. Iar ideea de găsire a punctului G este în mare parte o vânătoare de vrăjitoare. Foarte puţini ştiu că cel mai mare organ sexual este creierul. Fără el nu se scoală nimic, nu se umezeşte nimic, nu apare orgasmul simplu sau multiplu.

     Esenţial este faptul că trebuie să scăpăm de stereotipuri. Să ne scoatem noţiunea de „normal” din cap. În ghidul despre standardele pentru educaţie sexuală europeană mi-a atras atenţia un nume de subcapitol: „O „nouă nevoie” de educație sexuală”. Nu am putut să mă simt mai penibil în acel moment. În lume este nevoie de o nouă nevoie de educaţie sexuală, pe când în România legea este blocată în Parlament, iar ceea ce cu greu reuşeşte să se prezinte în şcoli, este recenzat la maxim cu ordine stricte de evitarea a cuvântului SEX.

     Ruşinea este o emoţie care se învaţă, tot odată este o „frână” şi una dintre cele mai toxice emoţii. Dacă adulţii, indiferent că sunt părinţi, profesori, directori, parlamentari, nu sunt în stare să treacă peste problemele lor pentru a explica câteva noţiuni elementare de educaţie sanitar sexuale, atunci de ce au pretenţii mari la nimic?! Ignorarea anumitor informaţii sau omiterea lor intenţionată nu face ca acestea să dispară sau să nu intre în aria necesităţilor copiilor sau nepoţilor dumneavoastră.

     O altă temă abordată în curs a fost „masturbarea”. Numai pronunţarea cuvântului a produs stânjeneală în sală şi nu înţeleg de ce. Dacă „ai voie” ca adult să faci aşa ceva, copilul tău nu are voie? Este o necesitate în copilărie. Este precum învăţarea alfabetului în clasa I, ca apoi din clasele următoare să poţi să faci (s)exerciţii din ce în ce mai elaborate. Adultule, tu trebuie să știi ca un copil dacă are surse mari de diversificare a plăcerii primite, nu se va masturba la infinit. Dar, acestuia trebuie să i se explice de zona de intimitate şi de protecţie. Nu este plăcut să ştii că al tău copil se masturbează, dar nici să îl pedepseşti pentru acest lucru. Poţi în cel mai fericit caz să îi spui să facă acest lucru în camera sa (dacă are una), când nu sunteţi voi acasă sau în baie. Acestea sunt numai câteva exemple pentru a nu vă intersecta drumurile când cel „mic” se masturbează.

Un alt punct discutat sâmbătă a fost despre „secrete bune” şi „secrete rele”. Cert este că până la urmă îi este permis copilului să aibă secrete. Ţine numai de dumneavoastră cum îl educaţi pentru a distinge binele de rău.

     Aşi mai avea destul de multe lucruri de povestit, dar cred că unele teme merită un articol de sine stătător.

Vă las şi vouă link-uri către site-uri interesante.

Tineri pentru tineri
Avort.ro (deşi nu am înţeles acest site)
Sexul vs. Barza
Asociaţia SECS
Ora de net
Planifică neprevăzutul

     Ca o încheiere, aş vrea să vă întreb dacă voi mă vedeţi ca un posibil membru al unui ONG/Asociaţii care promovează activ educaţia sexuală. Mă veţi primii în clasă, atelierul, locul de joacă al copilului să vorbim creativ pe această temă? Aţi lăsa copilul de minim 3 ani să părţicile la discuţie?