Cu mintea la chiloțeii pentru sex-ul de după naștere

     În mintea mea de femeie muuuult prea gravidă, încolţise o idee. Ce şi cum voi face eu la prima partidă de amor cu soţul după naştere. Dar să vă spun cum a încolţit ideea.

     Eram internată în spital. Era Sf Gheorghe şi în salon a intrat una din cucoanele guralive ce vindeau pijamale, cămăşi de noapte şi chiloţi. Sunt sigură că nu există mamă care a născut în spital de stat şi să nu fi văzut un astfel de specimen.

     O perioadă am ignorat fenomenul din salon. Eu deşi eram însărcinată cu gemeni, nu aveam starea aşa gravă ca celelalte care aveau fie serclaj fie internare pe perioadă nedeterminată, eventual până la naştere. Erau „colege” de salon care aveau şi 2 luni de „cazare”… Acestea, colegele, practic tăbărau pe fiinţele care veneau să vândă lenjerie. Uneori era mai simplu să cumperi chiloţi decât să aştepţi să îţi vină soţul la 2-4 zile şi să îţi aducă ceva spălat. Una din colege îşi vedea soţul la săptămână, pentru că nu locuia în Bucureşti.

     Revenind la ziua de Sf Gheorghe, mi-am cumpărat o pereche de pantaloni de pijama. Nu ştiam dacă poate ajunge soţul, aşa că am vrut să am o „rezervă” de pantaloni. Doamna vânzătoare, mi-a oferit şi o pereche de şosete pentru că a auzit că mă numesc Georgiana. Dar pe ce credeţi voi că mi-a picat mie ochii în traista de rafie a femeii?

PE CHILOŢI 😀

 ⇐ model apropiat de cel cumpărat de mine 😀 😛

Nu erau ei de super calitate sau de firmă, dar erau ceva-ul acela util. Dar… această pereche de chiloţi care mi-a căzut cu tronc avea în zona spatelui numai danteluţă. Şi iete cum au început să îmi zburde hormonii şi să se gândească la sex. Eu gravidă în 31 de săptămâni mă gândeam deja ce şi cum voi face cu soţul şi mai ales CUM voi defila în faţa lui cu acei chiloţei de senzaţie. 😛 Nu mă gândeam cât timp trebuie să aştept. Nu mă gândeam că poate nu încap în acei chiloţei. NU! Eu deja zburdam prin casă în imaginaţia mea iar copiii dormeau cuminţi câteva ore bune. Ce vise domne, ce vise 😀

Mai are rost să spun că am cumpărat şi acea pereche de chiloţi? Nu, logic că nu mai are rost. După noua achiziţie făcută, toată ziua am avut un zâmbet tâmp pe faţă, de ziceai că era săpat în piatră. Toţi au spus că o fi din cauza sfântului în cauză şi a contracţiilor ce le aveam. Mi se repeta des să mă calmez ca nu cumva să nasc şi copiii să îmi fie cadou de onomastică. De ar ştii ei că eu mă gândeam la cum se exersează făcutul copiilor 😛 …

A trecut timpul şi eu am pus atât de bine acea pereche de chiloţi încât am găsit-o după 1 an. Da aţi citit bine DUPĂ 1 AN 😛 . Logic că între timp am făcut şi sex cu soţul şi să fiu a naibii dacă a mai contat ce chiloţi aveam pe mine. Tremuram ca varga de ziceai că sunt virgină, nu alta. După ce am găsit chiloţii puşi la păstrare, m-a bufnit un râs isteric de zicea soţul că sunt nebună. Bine că acei chiloţei nu au rezistat mult. Nu pentru că a tras soţul cu dinţii de ei, ci pentru că s-au agăţat de un arici de la o bluză şi s-au rupt la prima spălare.

Însă amintirile cu ei sunt nepreţuite <3