Eu nu am avut parte de educaţie sexuală în familie. Mama era un munte de gheaţă, ce părea mai apropiată de restul populaţiei de pe glob (care apropos… îi spuneau Mama Mia) decât era faţă de mine.
Despre menstruaţie am aflat de la sora mai mare a unei vecine de bloc de la mamaie. Când mama a încercat să îmi spună ceva, a fost surprinsă să îi spun că ştiu. Apoi nu a mai existat vreo altă discuţie despre nimic.
Filme „deocheate” mai prindeam la tv, dar nu prea rezistam să le văd după ora 12 noaptea. Erau acel „uau” la care mă uitam şi nu înţelegeam nimic. Ba mint, ţipetele le auzeam şi aveam impresia că înţeleg ce reprezintă.
Între noi, fetele, nu discutăm despre evoluţia corpului nostru, despre menstruaţie sau părul deja inestetic. Era jenant. Mai ales dacă erai prima sau a doua fată căruia îi apăruse menstruaţia în clasă. Cu cine să vorbeşti ca să te şi înţeleagă? Nici nu ştiai să exprimi în cuvinte ceea ce simţeai şi trăiai.
Folosirea cuvintelor vulgare te făcea să pari „TARE”, cunoscător în domeniu, dar mai ales bazat dacă aveai un frate mai mare. Poate aşa mai aflai ceva informaţii, de la un frate sau o soră care a făcut „ceva”.
Când aveam ceva bani de buzunar, imediat fugeam la toneta de ziare şi cumpăram revistele adolescenţei noastre: BRAVO, BRAVO Girl, POPCORN, COOL Girl. Rubricuțele despre sex erau mană curată pentru noi. Le savuram pe la colţuri şi încercam să nu ajungă acea pagină în mâna mamei.
Şi totuşi, acasă, nu învăţam nimic. În familie nu se discuta nimic. Ipotetic, mi se spunea că voi creşte şi voi cunoaşte un băiat cu care voi dori să mă căsătoresc şi să îmi întemeiez o familie. Mai degrabă erau preocupaţi cu renovarea casei, căci aici îmi voi face familia… Acest aspect era mai important pentru ei.
Aş vrea să le pot spune acum cât de mult au greşit ai mei atunci şi cât de tare m-am lovit cu capul de pereţi în repetate rânduri din lipsă de informaţie sau din vorbe luate din zbor.
Aş vrea să le pot spune acum părinţilor mei că nu sunt genul de femeie pe care să o ţi din scurt, cu direcţia lanţului până la bucătărie şi retur la dormitor.
Aş vrea să spun familiei că divorţul meu se datorează şi lor. De ce m-au lăsat să mă căsătoresc la 20 de ani?! De s-au limitat numai la a spune că „Nu este potrivit pentru mine”?! Apoi de ce m-au criticat când am divorţat? De ce mi se tot spunea că femeia trebuie să plece capul, că aşa este de când lumea?
Care lume? Cea care încă trăieşte în peşteră? Cea care trăieşte la sate? Cea care respiră şi mănâncă după canoanele bisericeşti? Toate acestea atârnă la gâtul unei femei ca o piatră de moară, pe când gâtul unui bărbat este expus precum mărgelele ţanţoşe ale unui curcan.
Ştiu că nu am trăit singură această perioadă din viaţa mea. Ştiu că acesta a fost „trendul” în epoca comunistă, sau mai bine spus epoca de îndobitocire. Se vroia creşterea populaţiei, dar fără educaţie, religie şi aspiraţii.
Cu această ocazie, vreau să încep o serie de Guest Post-uri, în care să las şi alţi oameni obişnuiţi sau bloggeri să îşi prezinte educaţia/lipsa educaţiei sexuale din copilărie, până la majorat.
Iniţial, am lansat oferta către 13 persoane, din care 4 au refuzat imediat.
„Habar n-am cum am trecut prin perioada aia. Nu citeam, că la vremea aia banii erau ceva extraordinar pentru mine. Amintirile mele despre perioada aia conţin prea puţine informaţii despre educaţia sexuală cât să conteze”. Sau „Nu cred că sunt cea mai potrivită persoană. Sunt destul de pudică de fel.” Dar şi „Subiectul ăsta e cam tabu pentru mine. Nu mă pasionează”.
Acestea sunt reacţiile ce au încă destul de adânc înrădăcinată acea stare de „noi nu vorbim despre sex!”, moştenită de la familie.
Cu toate acestea, am avut şi plăcuta surpriză ca prima persoană care şi-a exprimat în scris experiența să fie una cât se poate de simplă. Este mamă de 4 copii, cu o viaţă greu încercată.
Despre ea veţi citi luni, 8 ianuarie, când lansez oficial rubrica „Educaţia sexuală se face în familie?!”
Descoperă mai multe la de la sex la dragoste
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Eco giusto, cum ar spune italienii, ai atins un subiect sensibil sau cel puțin pentru mine. Felul cum este considerată femeia trebuie scimbat. Și asta o putem face noi părinții prin educația pe le-o dăm copiilor noștri, atât fetelor, dar mai ales băieților. Căci cum îi învățăm de mici să trateze, respecte așa o va face roată viața.
Iar exemplul parintilor este cel mai bun.