Astazi am sa vorbesc despre maturitatea sexuala.
Corpul uman, este asemuit cu o flore. Povestea din popor cu
„Vine ploaia,/ Bine-mi pare/ In gradina am o floare/ Ploaia o va creste mare,/ Vine ploaia bine-mi pare…” cam este adevarata.
Ca un taran profesionist, care stie cand sa isi are, insamanteze, treiere, depoziteze, utilizele… ceea ce a insamantat, asa este si un copil. Inca din burta mamei, el are un gen: feminin sau masculin. Daca vorbesc strict de tineri dezvoltati normal, educati propice, curiosi de la mama natura, sexualitate incepe sa isi faca aparitia de la varsta de 5 ani. Atunci incep sa puna acele „fara numar ” intrebari. Acele DE CE- uri enervante, la care raspunsul este de multe ori stanjenitor, pentru ca intrebarea este pusa in public. Ne obiga sa dam ca explicatie ceva greu de inteles pentru mintea unui copil.
Mintim, inventam, modificam adevarul. Cu un astfel de bagaj inutil, ajungem pe la varsta de 14 ani, cand hormonii se pun in miscare alerta. Copilul se dezvolta fizic si mai mult. Curiozitatea creste. Televiziunile, presa, net-ul, contribuie cu usurinta la distorsionarea realitatii. Practic, maturitatea sexuala, trebuie completata si cu maturitatea psihologica a adolescentului. Atat timp cat ambele persoane implicate in actul sexual isi dau acordul, sunt la curent cu metodele de contraceptie si au ales un loc departe de ochii lumi, totul este OK. Cum asta este cam „greu” de realizat pe la 14-17 ani, varsta la care „se intampla” , dezvoltarea de care spuneam, nu este desavarsita. Nu de putine ori, prima partida de sex pentru o fata, ramane traumatizanta. Cam de fiecare data cand un baiat, tanar, sau chiar adult se culca cu o virgina, o trateaza ca pe un trofeu. Efectele psihologice le ignora. Copilu asfel afectat, se inchide in el, ajungand el insusi sa minta societatea, pentru binele altora. In cazutile in care se lasa cu urmari dupa aceste experiente nedorite, societatea iar minte, dar de cele mai multe ori acuza chiar victima de lipsa discernamantului. Pana la urma, chiar ne trebuie un discernamant suplimentar pentru intretinerea raporturilor sexuale. Ar fi ideal daca parinti nu ar mai fi atat de timizi, pudici, prea prinsi in viata cotidiana, fac pe contabilii sau pe mesterii buni la toate, cand de fapt ceea ce trebuie sa faca este sa vorbeasca deschis cu copilul lor. Daca un copil are informatii cand le cere, nu mai devine curios sa afle si alt ceva, muuuult mai devreme decat este cazul.
Daca privim in urma, la generatia „hipi” sau la cea rock, desii ei au facut copii destul de repede, copiii lor, la randul lor, nu s-au grabit. Generatiile care au fost mai libere in limbaj, care nu s-au sfiit sa vorbeasca deschis despre sex, au fost pe placul copiilor. Acestia au primit o ducatie sexuala in casa. Chiar daca le-a placut sau nu, fie ca au mers pe principiul „asa nu” ei nu s-au grabit cu raporturile sexuale, cantarind mai mult faptul ca sunt sau nu pregatiti.
Cu alte cuvinte, vorbiti, comunicati si puneti voi intrebari copiilor. Fi-ti voi copii de 5 ani si jucati-va cu DE CE-urile. Asa, prevenim si nu tratam consecintele.
Descoperă mai multe la de la sex la dragoste
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Foarte adevarat. Nu putini sunt parintii care evita sa discute cu copiii despre acest subiect, unii chiar din cauza ca ar fi prea mici. Dar asta nu e un lucru tocmai bun si e ceva ce tine de educatie. Are dreptul sa afle, asta in limita varstei pe care o are, dar nu am avea de ce sa mintim cu atat mai mult cu cat nu stim ce urmari ar putea sa aiba treaba asta. O zi buna sa ai. 🙂
Multumesc de parerea postata atat de repede :p . Sper sa vada si altii si sa isi puna un semn de intrebare.
De asemenea va doresc o zi cat mai buna. 😀